lezin sm vz leghin¹

legen³ sm vz leghin¹

leghen² sm vz leghin¹

leghin¹ sm [At: T. PAPAHAGI, M. / V: leghen, legin, legen, lezin / Pl: ~i / E: mg legény] 1 (Reg) Tânăr neînsurat Si: flăcău, hoinar. 2 (Trs; Mar) Vânzător angajat la un negustor. 3 (Trs; Ban) Ucenic.

legin sm vz leghin¹

leghin (leghini), s. m. – Băiat, tînăr. – Var. leghen. Mag. legény (Tiktin; DAR). În Trans. – Der. leghenește, adv. (ca tinerii).

lezin, lezini, (leziu), s.m. – (reg.) Flăcău, hoinar (Papahagi, 1925; Borșa). Calfă, fecior mai mărișor (Bârlea, 1924): „Din gură de lezieș” (Bârlea, 1924, II: 30). – Din magh. lézengo „a umbla fără rost” (Papahagi, 1925); din magh. legény „flăcău, fecior” (MDA).

lezin, -i, (leziu), s.m. – Flăcău, hoinar (Papahagi 1925; Borșa). Calfă, fecior mai mărișor (Bârlea 1924): „Din gură de lezieș” (Bârlea 1924 II: 30). – Din magh. lézengo^[1] „a umbla fără rost” (Papahagi 1925); Din magh. legény (MDA).

leghin s.m. (reg.) flăcău, june.