lexicologie sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ii / E: fr lexicologie] 1 Disciplină a lingvisticii care se ocupă cu studiul lexicului. 2 (Îvr) Studiu didactic al vocabularului limbilor clasice. 3 (Îvr) Dicționar.

LEXICOLOGIE s. f. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul lexicului (din punctul de vedere al formei cuvintelor, al înțelesului, evoluției, răspîndirii geografice și circulației lor).

LEXICOLOGIE s.f. Ramură a lingvisticii care studiază problemele lexicului. [< fr. lexicologie, cf. gr. lexis – cuvînt, logos – studiu].

LEXICOLOGIE s. f. ramură a lingvisticii care studiază sistemul lexical al unei limbi. (< fr. lexicologie)

LEXICOLOGIE f. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul lexicului unei limbi. [G.-D. lexicologiei] /<fr. lexicologie

lexicologie f. studiul vorbelor limbei sub raportul sensului, originii, sinonimiei, etc.

*lexicologíe f. (d. lexic și -logie). Știința originiĭ și valoriĭ cuvintelor uneĭ limbĭ.

lexicologie s. f., art. lexicologia, g.-d. lexicologii, art. lexicologiei

lexicologie s. f., art. lexicologia, g.-d. lexicologii, art. lexicologiei

lexicologie s. f., art. lexicologia, g.-d. lexicologii, art. lexicologiei

LEXICOLOGIE s. f. (< fr. lexicologie, cf. gr. lexikon „lexic” < lexis „cuvânt” + logos „știință”): ramură a lingvisticii care studiază lexicul unei limbi.

LEXICO- „cuvînt, vocabular”. ◊ gr. lexikon „dicționar, vocabular” > fr. lexico-, germ. lexiko- > rom. lexico-. □ ~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în lexicografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., disciplină lingvistică care stabilește metodele și principiile de elaborare a dicționarelor; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în lexicologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină a lingvisticii care studiază cuvintele unei limbi sub toate aspectele; ~tecă (v. -tecă), s. f., colecție de dicționare.

LEXICOLOGÍE (< fr.; {s} gr. lexicon „dicționar” + logos „studiu”) s. f. Disciplină a lingvisticii care studiază lexicul unei limbi în evoluția sa diacronică sub aspectele sale sincronice. În primul caz se urmărește stabilirea etimologiei unui cuvânt sau analizarea schimbărilor de sens intervenite în timp. În al doilea caz se are în vedere raportul dintre cuvânt și semnificația sa, o atenție specială fiind acordată sinonimiei, polisemiei, analizei structurale a lexicului și a elementelor sale componente.