lexicograf sm [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~i / E: fr lexicographe] 1 Specialist în lexicografie (1). 2 Autor de dicționare.

LEXICOGRAF, lexicografi, s. m. Specialist în lexicografie. Nu este în dreptul lexicografilor de a modifica pînă-ntr-acest punct o limbă, de a introduce într-însa un așa îmbilșugat material al lor propriu și de a lepăda din ea așa multe forme și terminațiuni înrădăcinate în limbă. ODOBESCU, S. II 330.

LEXICOGRAF, -Ă s.m. și f. Specialist în lexicografie. [< fr. lexicographe].

LEXICOGRAF, -Ă s. m. f. specialist în lexicografie. (< fr. lexicographe)

LEXICOGRAF ~ă (~i, ~e) m. și f. Specialist în lexicografie. [Sil. -co-graf] /<fr. lexicographe

lexicograf m. autorul unui lexicon sau al unui dicționar.

*lexicográf, -ă s. (vgr. lexikográphos, d. lexikón, dicționar, și grapho, scriŭ). Autor de dicționar: Henri Estienne fu cel maĭ mare lexicograf al Renașteriĭ.

lexicograf (desp. -co-graf) s. m., pl. lexicografi

lexicograf (-co-graf) s. m., pl. lexicografi

lexicograf s. m. (sil. -graf), pl. lexicografi

LEXICOGRAF s. m. (< fr. lexicographe): specialist în lexicografie (v.).

LEXICO- „cuvînt, vocabular”. ◊ gr. lexikon „dicționar, vocabular” > fr. lexico-, germ. lexiko- > rom. lexico-. □ ~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în lexicografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., disciplină lingvistică care stabilește metodele și principiile de elaborare a dicționarelor; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în lexicologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină a lingvisticii care studiază cuvintele unei limbi sub toate aspectele; ~tecă (v. -tecă), s. f., colecție de dicționare.