lexico- [At: FORM. CUV. I, 252 / E: fr lexico-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Cuvânt. 2 Lexic. 3 Dicționar. 4 Referitor la cuvinte. 5 De cuvinte.

LEXICO- Element prim de compunere savantă, cu semnificația „(referitor la) cuvinte”, „de cuvinte”, „lexic”, „lexical”, „dicționar”. [< fr. lexico-, cf. gr. lexikon].

LEXIC²(O)-, -LEXIE elem. „cuvânt”, „lexic”, „dicționar”. (< fr. lexic/o/-, -lexie, cf. gr. lexis, cuvânt, lexikon, dicționar)

-LEXIE² elem. lexic²(o)-.

LEXICO- „cuvînt, vocabular”. ◊ gr. lexikon „dicționar, vocabular” > fr. lexico-, germ. lexiko- > rom. lexico-. □ ~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în lexicografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., disciplină lingvistică care stabilește metodele și principiile de elaborare a dicționarelor; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în lexicologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină a lingvisticii care studiază cuvintele unei limbi sub toate aspectele; ~tecă (v. -tecă), s. f., colecție de dicționare.