LEXEMÁTIC, -Ă, lexematici, -ce, adj. (Lingv.) Referitor la lexem. – Din fr. lexématique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LEXEMÁTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de lexem; propriu lexemului. /<fr. lexématique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LEXEMÁTIC, -Ă adj. Referitor la lexem. [Cf. fr. lexématique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

lexemátic adj. m., pl. lexemátici; f. sg. lexemátică, pl. lexemátice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink