opțiuni
  • info

3 intrări

8 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

levită2 sf [At: KIRIȚESCU, G. 292 / Pl: ~te / E: fr lévite] (Înv) 1 Redingotă bărbătească lungă care se purta la sfârșitul sec. XVIII. 2 Model vechi de rochie largă și foarte lungă.

levită3 sf [At: BARCIANU / Pl: ~te / E: ger Leviten] (Gmî; Trs) 1 Dojană (2). 2 (Îe) A-i citi (cuiva) ~tele A mustra pe cineva.

levită1 sfs [At: CORESI, EV. 155 / E: slv лєвитъ] (Slî; rar) Levitic1.

LEVITĂ s.f. 1. Redingotă lungă de la sfîrșitul sec. XVIII. 2. Model vechi de rochie largă și foarte lungă. [< fr. lévite].

LEVITĂ s. f. 1. redingotă lungă de la sfârșitul sec. XVIII. 2. model vechi de rochie largă și foarte lungă. (< fr. lévite)

levitá, levitéz, vb. I. intranz. 1. (Despre persoane) A se menține în aer fără sprijin, doar prin puteri supranaturale. 2. (Despre obiecte) A fi menținut în aer de către o persoană cu puteri supranaturale, doar cu ajutorul forței minții. ◊ p. ext. A fi menținut în aer fără sprijin mecanic, ci cu ajutorul unor forțe cu acțiune la distanță sau câmpuri (magnetice, gravitaționale etc.). – Din levitație, derivat regresiv.

levita vi [At: STĂNESCU, C. R. 10 / Pzi: ~tez / E: fr léviter] (Rar; d. oameni) A-și ridica în spațiu propriul corp, prin puterea voinței.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

levită s. f., pl. levite

Intrare: levită (dojană)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • levită
  • levita
plural
  • levite
  • levitele
genitiv-dativ singular
  • levite
  • levitei
plural
  • levite
  • levitelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: levită (haină)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • levită
  • levita
plural
  • levite
  • levitele
genitiv-dativ singular
  • levite
  • levitei
plural
  • levite
  • levitelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: levita
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • levita
  • levitare
  • levitat
  • levitatu‑
  • levitând
  • levitându‑
 singular plural
  • levitează
  • levitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • levitez
 (să)
  • levitez
  • levitam
  • levitai
  • levitasem
a II-a (tu)
  • levitezi
 (să)
  • levitezi
  • levitai
  • levitași
  • levitaseși
a III-a (el, ea)
  • levitează
 (să)
  • leviteze
  • levita
  • levită
  • levitase
plural I (noi)
  • levităm
 (să)
  • levităm
  • levitam
  • levitarăm
  • levitaserăm
  • levitasem
a II-a (voi)
  • levitați
 (să)
  • levitați
  • levitați
  • levitarăți
  • levitaserăți
  • levitaseți
a III-a (ei, ele)
  • levitează
 (să)
  • leviteze
  • levitau
  • levitară
  • levitaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

levită, levitesubstantiv feminin

  • 1. Dojană. MDA2
    sinonime: dojană
    • 1.1. expresie A-i citi (cuiva) levitele = a mustra pe cineva. MDA2
etimologie:

levită, levitesubstantiv feminin

  • 1. Redingotă lungă de la sfârșitul secolului XVIII. DN
  • 2. Model vechi de rochie largă și foarte lungă. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.