LEVÍT s.m. (Ist.) Preot la vechii evrei. [Cf. fr. lévite, lat.t. levita. < ebr. Lewi – nume propriu, însemnând „acela care unește”].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LEVÍT s. m. preot la vechii evrei. (< fr. lévite)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
levít s. m., pl. levíți
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
levít, -ă, leviți, -te s. m. și f. Descendent al lui Levi, unul dintre cei 12 fii ai patriarhului Iacov, a cărui seminției a fost destinată preoției Vechiului Testament. ♦ Fig. Cărturari care învățau și propovăduiau Legea la evrei. – Din Levi (n. pr.).
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink