levigare sf [At: CHIRIȚĂ, P. 12 / Pl: ~gări / E: leviga] 1 Transportare în apa freatică a unor substanțe solubile din sol, în condițiile unui exces de apă care s-a infiltrat vertical Si: levigație (1). 2 Separare a pulberilor fine dintr-un amestec de materiale aduse în prealabil în stare pulverulentă, prin antrenarea sub formă de suspensie într-un lichid și prin sedimentarea lor succesivă Si: levigație (2).

LEVIGARE s.f. (Chim.) Acțiunea de a leviga și rezultatul ei; levigație. ♦ Transportare în apa freatică a substanțelor din sol în cazul cînd un exces de apă s-a infiltrat vertical. [< leviga].

LEVIGARE s. f. 1. acțiunea de a leviga; levigație. 2. transportare în apa freatică a substanțelor din sol în cazul când un exces de apă s-a infiltrat vertical. (< leviga)

leviga vt [At: AGROTEHNICA, I, 182 / Pzi: ~ghez / E: fr léviger, it levigare^[1]] 1 A face să fie transportate în apa freatică substanțe solubile din sol, în condițiile unui exces de apă care s-a infiltrat vertical. 2 A separa pulberile fine dintr-un amestec de materiale aduse în prealabil în stare pulverulentă, prin antrenarea sub formă de suspensie într-un lichid și prin sedimentarea lor succesivă. modificată

LEVIGA, levighez, vb. I. Tranz. A transforma un material în praf fin, prin fărîmițare în apă și printr-o sedimentare fracționată a materialului.

LEVIGA vb. I. tr. A antrena sub formă de suspensie într-un lichid un material aflat în formă de pulbere într-un amestec de mai multe substanțe. [< fr. léviger].

LEVIGA vb. tr. a antrena, sub formă de suspensie, într-un lichid, un material pulverulent. (< fr. léviger)

levigare s. f., g.-d. art. levigării; pl. levigări

levigare s. f., g.-d. art. levigării; pl. levigări

levigare s. f., g.-d. art. levigării; pl. levigări

leviga (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. levighez, 3 levighează; conj. prez. 1 sg. să levighez, 3 să levigheze

leviga (a ~) vb., ind. prez. 3 levighează

leviga vb., ind. prez. 1 sg. levighez, 3 sg. și pl. levighează