2 intrări

31 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LEURDĂ, leurde, s. f. Plantă erbacee bulboasă comestibilă din familia liliaceelor, cu flori albe, cu miros și gust de usturoi (Allium ursinum). [Pr.: le-ur-.Var.: leordă s. f.] – Cf. bg. levurda.

leurdă1 [At: LB / V: leor~ (A și: leordă), (reg) leoandră, leoar~, ~udră (A: nct), leurd sm, lioar~, reoaldă / P: le-ur~ / A și: leurdă / Pl: ~de, (îrg) ~rzi / E: cf alb hurdhë „usturoi”] 1 sf Plantă din familia erbaceelor, cu frunze mari, eliptic-lanceolate, comestibile, cu miros și gust de usturoi, cu flori albe dispuse în umbele, care crește primăvara prin păduri, prin locuri umede și umbroase (Alium ursinum). 2 sf Planta Allium montanum. 3 sf (Îdt; îe) A pieri ca ~da A dispărea. 4 sf (Bot; reg) Ai-sălbatic (Allium oleraceum). 5 sf (Bot; reg) Arpagic (Allium schoenoprasum). 6 sm (Bot; reg; îf leurd) Ai-de-munte (Allium victorialis). 7 sf (Bot; reg) Crin-de-pădure (Lilium martagon). 8 sm (Reg; îf leurd) Persoană mâncăcioasă și guralivă.

leurdă2 sf [At: ALR I, 1829/90 / V: leurd sm / P: le-u~ / Pl: ? / E: ns cf urdă] 1 (Reg) Urdă. 2 (Îf leurd) Chișleag.

LEURDĂ, leurde, s. f. Plantă erbacee bulboasă comestibilă din familia liliaceelor, cu flori albe ca zăpada, cu miros și gust de usturoi (Allium ursinum). [Pr.: le-ur-.Var.: leordă s. f.] – Cf. bg. levurda.

LEURDĂ ~e f. Plantă erbacee comestibilă, din familia liliaceelor, cu flori albe și cu miros de usturoi. [G.-D. leurdei; Sil. le-ur-; Acc. și leurdă] /Cuv. autoht.

leurdă f. plantă cu florile albe ca zăpada și cu mirosul tare de usturoiu (Allium ursinum). [Origină necunoscută].

léurdă f., pl. e (cp. cu lat. lúridus, -da, livid. Cp. și cu cald și urdă). O plantă liliacee cu florĭ albe ca zăpada și cu miros de usturoĭ și care crește pin pădurile umede și umbroase (allium ursinum). Prov. Pe unde a mîncat lupu leurdă, și după zece anĭ miroase, aluziune la amintirile amorurilor trecute. – E și un sat lîngă Btș., numit Lévirda la Nec. și e și un nume de fam. Lévîrdă (rut. lévurda vine d. rom.).

LEORDĂ s. f. v. leurdă.

leudră[1] sf vz leurdă1 corectat(ă)

  1. Accentuare recomandată de def. principală; în original, fără accent. — LauraGellner

AIOR1 sm. Trans. 🌿 = LEURDĂ [aiu].

AIU sm.Tr.-Carp. 🌿 1 = USTUROIU 2 PUR2 1 2 AIUL-CIOAREI Trans. = CEAPA-CIOAREI2 3 Trans. AIU-DE-PĂDURE = LEURDĂ și CRIN-DE-PĂDURE 4 AIU-DE-VA = USTUROIU 5 Trans. AIU-SĂLBATIC, a) plantă ierboasă bulboasă ce crește printre stînci și pășuni (Allium ochroleucum); b) varietate de usturoiu ce crește prin grădini și locuri sterpe (Allium oleraceum) (🖼 48) 6 Trans. AIUL-ȘARPELUI, plantă ierboasă cu tulpina învîrtită în spirală ca și încolăciturile unui șarpe; crește prin livezi, fînețe, tufișuri și pe marginea pădurilor; se întrebuințează în bucătărie (Allium scorodoprasum) (🖼 49) [lat. al(l)ium].

LEORDĂ, leorde, s. f. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu miros puternic de usturoi (Allium ursinum). Dacă n-are ceapă, caută în preajma malului acestei bălți niște usturoi sălbatic: leordă ori pur. SADOVEANU, N. F. 78. – Pronunțat: le-or-. - Variantă: leurdă s. f.[1]

  1. După alte surse, accentuat: leordă. LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

leurdă (desp. le-ur-) s. f., g.-d. art. leurdei; pl. leurde

!leurdă (le-ur-) s. f., g.-d. art. leurdei; pl. leurde

leurdă (sil. le-ur-)/leurdă s. f., g.-d. art. leurdei/leurdei; pl. leurde/leurde

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LEURDĂ s. (BOT.; Allium ursinum) aior.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

leurdă s. f. – Varietate de usturoi sălbatic (Allium ursinum). Origine necunoscută. S-a încercat explicarea acestui cuvînt prin intermediul alb. hudërë „usturoi” (Cihac, II, 718; Philippide, II, 719; Rosetti, II, 118); dar această ipoteză pare insuficientă. După Diculescu, Elementele, 434, dintr-un gr. *λεβυρήδης cu suf. -ida; după Scriban, în legătură cu lat. luridus. Der. par să arate că sensul primar nu este cel de „usturoi”, ci cel de „pădure mlăștinoasă”, cum sînt cele în care crește în mod spontan această plantă; din această cauză e posibil să ne gîndim la o origine expresivă: leurdă ar putea fi o var. a lui leopă, leoarbă, leoarcă, cu sensul de „loc unde bolborosește”. – Der. leurdeasă, s. f. (pădure); leurdar, s. m. (tîlhar). – Din rom. provine rut. levurda.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

leurdă, leurde, (leordă), s.f. – 1. (bot.) Plantă erbacee cu miros de usturoi (Allium ursinum); usturoi de pădure. 2. (bot.) Leordacă, termen consemnat în Maramureș pentru bujor alb (Platanthera bifolia) (Borza, 1968: 133). 3. (bot.) Leurdină (Dahlia variabilis); gherghină, gheorghină (Țiplea, 1906). ♦ (top.) Leordina, localitate pe Valea Vișeului; Leorda, afluent al pârâului Băiuț, care se varsă în râul Lăpuș. – Et. nec. (Șăineanu, DER); cuvând autohton (Philippide, Rosetti, Russu, Brâncuș, Vraciu), cf. alb. hudhër, hudër „usturoi”; cf. bg. levurda (DEX); cf. alb. hurdhë „usturoi” (MDA). Cuv. rom. > ucr. levurda (DER).

leordă, (leurdă), s.f. – 1. (bot.) Scaiu sălbatic, „cuvânt de origine dacică, de la care provine numele loc. Leordina” (Filipașcu 1940: 20). 2. (bot.) Leurdă (Allium ursinum); usturoi sălbatic. 3. (top.) Leorda, afluent al pârâului Băiuț, care se varsă în râul Lăpuș. 4. (bot.) Leordacă, termen consemnat în Maramureș pentru bujor alb (Platanthera bifolia) (Borza 1968: 133). 5. (bot.) Leurdină (Dahlia variabilis); gherghină, gheorghină (Țiplea 1906). – Termen autohton, cf. alb. hurdhë „usturoi” (Philippide 1928, Rosetti 1962, Brâncuși 1983).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LEÚRDĂ (cuv. autohton) s. f. Plantă erbacee perenă din familia liliaceelor, înaltă de 10-50 cm, având frunze ovat-lanceolate cu două nervuri paralele, flori albe grupate într-o inflorescență umbeliformă și fruct-capsulă, cu o singură sămânță în fiecare lojă (Allium ursinum); toată planta are miros de usturoi. Este răspândită în Europa. Se folosește ca atare în alimentație și în medicina umană și veterinară.

Intrare: Leurdă
Leurdă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Leurdă
Intrare: leurdă
  • silabație: le-ur-dă info
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • leurdă
  • leurda
plural
  • leurde
  • leurdele
genitiv-dativ singular
  • leurde
  • leurdei
plural
  • leurde
  • leurdelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • leordă
  • leorda
plural
  • leorde
  • leordele
genitiv-dativ singular
  • leorde
  • leordei
plural
  • leorde
  • leordelor
vocativ singular
plural
reoaldă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
leurd
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
leudră
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
leoardă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lioardă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

leurdă, leurdesubstantiv feminin

  • 1. Plantă erbacee bulboasă comestibilă din familia liliaceelor, cu flori albe, cu miros și gust de usturoi (Allium ursinum). DEX '09 DLRLC
    sinonime: aior
    • format_quote Dacă n-are ceapă, caută în preajma malului acestei bălți niște usturoi sălbatic: leordă ori pur. SADOVEANU, N. F. 78. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.