7 definiții pentru leucină
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
leucină sf [At: LM / P: le-u~ / Pl: ~ne / E: fr leucine] Aminoacid esențial în proteinele vegetale și animale, indispensabil în nutriție.
LEUCINĂ s.f. Aminoacid care se găsește în splină, în pancreas etc., indispensabil în nutriție. [< fr. leucine].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LEUCINĂ s. f. aminoacid din splină, pancreas etc., omolog al glicocolului, indispensabil în nutriție. (< fr. leucine)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
leucină (desp. le-u-) s. f., g.-d. art. leucinei; pl. leucine
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!leucină (le-u-) s. f., g.-d. art. leucinei; pl. leucine
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
leucină s. f. (sil. le-u-), g.-d. art. leucinei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
LEUCÍNĂ (< fr. {i}; {s} leuco-) s. f. Aminoacid care intră în compoziția majorității proteinelor animale sau vegetale; se găsește în splină, pancreas, ganglionii limfatici, melasa sfeclei de zahăr etc. Descoperit în 1819, este unul dintre aminoacizii esențiali pentru om. Folosit în tratarea bolilor de ficat, anemiilor și altor afecțiuni.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: le-u-
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
leucină, leucinesubstantiv feminin
- 1. Aminoacid care se găsește în splină, în pancreas etc., indispensabil în nutriție. DN
etimologie:
- leucine DN