LEUȘTEÁN s. m. Plantă erbacee aromată, cu miros pătrunzător, din familia umbeliferelor, ale cărei frunze sunt întrebuințate drept condiment (Levisticum officinale). [Pr.: le-uș-] – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

LEUȘTEÁN m. Plantă erbacee cu miros pătrunzător, ale cărei frunze sunt folosite drept condiment. [Sil. le-uș-] /Orig. nec.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LEUȘTEÁN s. (BOT.; Levisticum officinale) (reg.) luștereag, buruiana-lingorii.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

leușteán (-éni), s. m. – Plantă umbeliferă, Levisticum officinale. Origine îndoielnică. Provine fără îndoială din lat. ligusticum, poate prin intermediul mag. léstván, léstyán (Cihac, II, 511; Scriban; Gáldi, Dict., 179); dar fonetismul nu e clar. Poate a influențat în rom. prezența ngr. λιγοστεύω.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

leușteán s. m.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

leuștean s. m. sg. (intl.) om naiv și credul, victimă ușor de păcălit.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink