LEU², lei, s. m. Unitate bănească oficială a României începând din 1867 și a Republicii Moldova din 1993. – Din leu¹ (cu sensul după tc. arslanly).

LEU¹, lei, s. m. 1. Mamifer carnivor de talie mare din familia felidelor, cu corpul acoperit cu blană scurtă de culoare gălbuie și cu o coamă bogată în jurul capului, deosebit de puternic și de vorace, care trăiește în Africa și în Asia Meridională (Panthera leo). ◊ (În basme) Leu-paraleu = leu mare și cu o putere extraordinară; fig. om curajos, viteaz. ◊ Expr. Partea leului = partea cea mai mare, cea mai valoroasă din împărțeala unui bun și pe care și-o însușește cel mai puternic dintre părtași. ◊ Compuse: leu-de-mare = mamifer carnivor acvatic asemănător cu foca, având o coamă pe gât, piept și omoplat (Otaria byronia); leul-furnicilor = insectă asemănătoare cu libelula, ale cărei larve se hrănesc cu insecte (Myrmeleon formicarius). ♦ Fig. Om puternic, viteaz. 2. N. pr. art. Numele unei constelații. ♦ Al cincilea semn zodiacal, între Rac și Fecioară, corespunzând perioadei 22 iulie – 23 august. – Cf. lat. leo.

leu¹ sm [At: COD. VOR² 391 / Pl: lei / E: ml leo] 1 Mamifer carnivor de talie mare din familia felidelor, cu blană scurtă de culoare gălbuie, și cu coamă bogată în jurul capului doar la mascul, deosebit de puternic și de vorace, care trăiește în Africa și în Asia meridională Si: (tcî) aslan (Panthera leo). 2 (În basme; îs) ~ paraleu Leu (1) mare și cu o putere extraordinară. 3 (Fig; șîs pui de ~) Om curajos, viteaz. 4 (Fig) Om agresiv, rău, crud etc. 5 (Îs) Partea ~lui Cea mai mare parte sau cea mai valoroasă pe care și-o însușește cel mai puternic dintre părtași la împărțirea unui bun. 6 (Pgn; îas) Cea mai importantă, cea mai valoroasă parte a unui lucru. 7 Reprezentare plastică a leului (1). 8 (Rel; fig) Diavol. 9 (Rel; fig) lisus Hristos. 10 (Îc) ~-de-mare (sau, înv, ~-marin) Mamifer carnivor acvatic asemănător cu foca, cu coamă asemănătoare cu cea a leului (1), care trăiește pe coastele Americii de Sud Si: otarie (Otaria byronia). 11 (Îc) ~l-furnicilor Insectă răpitoare, cu corpul lung și subțire, asemănătoare cu libelula (Myrmeleon formicarius). 12 (Ast; art.) Constelație din emisfera boreală. 13 A cincea zodie a anului, situată între rac și fecioară, cuprinzând perioada între 23 iulie și 21 august Si: (pop) calul, gavădul (6). 14 Persoană născută în zodia leului (13). 15 (Reg; art) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 15^[1] (Reg; art) Melodie după care se execută dansul leul (15). 16 (Îc) Gura-~lui Planta Anthirrium majus.

leu³ sn [At: ALR SN I, h 234/235 / Pl: leie / E: ns cf leică²] (Reg) Pâlnie.

leu² sm [At: (a. 1651) ap. GCR I, 151/6 / Pl: lei / E: cdp tc arslanly, ger Löwen (taler)] 1 (Înv, șîs ~ nou) Unitate monetară în România, egală cu o sută de bani, stabilită prin reforma din 1867. 2 Monedă care reprezintă leul (1) Si: (înv; fam) franc (1). 3 (Șîs ~ vechi) Monedă de argint egală cu 40 de parale, care a circulat în țările române până la reforma din 1867. 4 (Mpl; lsg csc) Bani (2). 5 (Pex) Avere (4).

LEU¹, lei, s. m. 1. Mamifer carnivor de talie mare din familia felidelor, cu corpul acoperit cu blană scurtă de culoare gălbuie și cu o coamă bogată în jurul capului, deosebit de puternic și de vorace, care trăiește în Africa și în Asia meridională (Panthera leo) ◊ (În basme) Leu-paraleu = leu mare și cu o putere extraordinară; fig. om curajos, viteaz. ◊ Expr. Partea leului = partea cea mai mare, cea mai valoroasă din împărțeala unui bun și pe care și-o însușește cel mai puternic dintre părtași. ◊ Compuse: leu-de-mare = mamifer carnivor acvatic asemănător cu foca, având o coamă pe gât, piept și omoplat (Otaria byronia); leul-furnicilor = insectă asemănătoare cu libelula, ale cărei larve se hrănesc cu insecte (Myrmeleon formicarius). ♦ Fig. Om puternic, viteaz. 2. (Art.) Numele unei constelații. – Et. nec. Cf. lat. leo.

LEU², lei, s. m. Unitate monetară principală în România, egală cu 100 de bani; franc¹. – Din leu¹ (cu sensul după tc. arslanly).

LEU², lei, s. m. Unitatea monetară a statului romîn, egală cu 100 de bani. Nu are un singur leu în fundul unui buzunar. C. PETRESCU, C. V. 129. Așa-i că ți-a mîncat nouă sute de lei? CREANGĂ, A. 17. Am avut vreo cîțiva lei. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 181.

LEU¹, lei, s. m. Animal mare de pradă, din familia felidelor, cel mai puternic mamifer carnivor cu blană scurtă de culoare gălbuie și cu coama bogată la masculi și care trăiește în Africa și în Asia meridională (Felis leo). Un leu bătrîn și grav, cu capul culcat pe labele de dinainte, pare că visează. DEMETRESCU, O. 118. ◊ (În comparații) La masă se repezea ca leul, apuca polonicul, cotrobăia prin cazan și își umplea strachina cu ce era mai bun. SADOVEANU, O. VI 169. Ar răcni ca leii, dar vai! nu poate plînge. EMINESCU, O. I 88. De-aș avea, pe gîndul meu, Un cal aprig ca un leu, Negru ca păcatul greu. ALECSANDRI, P. A. 36. ◊ (În basme) Leu-paraleu = leu mare și cu putere extraordinară; fig. om curajos, viteaz, vajnic. Atunci numai iaca și împăratul vine ca un leu-paraleu, să-și ieie fata. CREANGĂ, P. 269. Spune mie, dragul meu, Cine din miel cu blîndețe te-a făcut leu-paraleu? ALECSANDRI, T. 162. ◊ Expr. Partea leului = partea cea mai mare (aproape întreagă), pe care cel mai puternic și-o ia la împărțeală. ♦ Compus: (Bot.) gura leului v. gură. ♦ Fig. Om puternic, viteaz. Uimit, Ghirai se scoală, cu mîna lui disface Unealta de robie sub care leul zace. ALECSANDRI, P. A. 172.

LEU¹ lei m. 1) Mamifer carnivor de talie mare, cu blană de culoare gălbuie și coamă bogată, care trăiește în Africa. ◊ ~-paraleu a) animal fantastic din basmele populare; b) om foarte puternic și viteaz. Partea ~lui partea cea mai mare, cea mai valoroasă din împărțeala unui bun, pe care și-o însușește cel mai puternic dintre părtași. 2) fig. Om puternic și curajos. ◊ Pui de ~ om tânăr, voinic și viteaz. 3) art. Constelație zodiacală. 4): ~-de-mare mamifer carnivor adaptat la viața de mare. ~l-furnicilor insectă asemănătoare cu libelula, care se hrănește, mai ales, cu larve de furnici. [Monosilabic] /Orig. nec.

LEU² lei m. Unitate a sistemului monetar în România și Republica Moldova, egală cu o sută de bani. [Monosilabic] /Din leu I

leu m. 1. cel mai mare dintre cuadrupedele carnivore, puternic și îndrăzneț („regele animalelor”), locuiește mai ales în Africa; 2. al cincelea semn al zodiacului; 3. fig. om foarte viteaz: leul dela Călugăreni, Mihaiu-Viteazul. [Lat. LEO].

leu m. 1. (vechiu) monedă de argint în valoare de 40 parale; 2. (nou) francul de astăzi. [După leul de argint (ARSLANI GURUŠ, piastrul cu leul); bătut pentru întâia oară de Soliman II].

leŭ m. (lat. lĕo, de unde trebuĭa să se facă *ĭeŭ, dar, supt infl. ac. leonem, păstrat în rom. Lăune, nume geogr. în Arg. și Olt. s’a făcut leŭ; it. leone și lione, pv. leo, fr. lion, sp. león, pg. leâo. După alțiĭ, leŭ ar veni din ngr. léon, de unde, pin latină, apoĭ gotică, vine vsl. livŭ și bg. lev). Cel maĭ puternic animal felin, supranumit „regele animalelor”. Fig. Om viteaz. O constelațiune a zodiaculuĭ (luna Iuliŭ). O veche monetă de argint în valoare de 40 de parale, după turc. arslany gurúș, piastru saŭ groș pe care era reprezentat un leŭ, bătut întîĭa oară de Soliman II († 1566) și imitat după taleru olandez leeuwendaalder, germ. löwentaler), pe care era reprezentat un leŭ încălecat de un cavaler. (De la 1867 a devenit unitatea monetară românească, ĭar numele de leŭ noŭ s’a dat greșit franculuĭ, după cum ar fi greșit cot orĭ cot noŭ îld. metru. Leŭ de mare, otarie. Leu furnicilor, un fel de insect nevropter care se nutrește cu larve de furnicĭ. – Leu (animalu) are în prejuru gîtuluĭ o coamă (pe cînd leoaĭca n’are), păr galben și coada terminată c’un canaf. Trăĭește maĭ mult singuratic pin toată Africa și sudu Asiiĭ pînă pin India și e de o putere și de o agerime ca și a tigruluĭ. Atacă maĭ mult vitele și rar oameniĭ. Mugetu luĭ e teribil și se aude foarte departe, Astăzĭ, din cauza vînătoriĭ pe care ĭ-o fac oameniĭ, devine tot maĭ rar. V. leonin.

îleu i [At: CONTEMPORANUL VI, 7 / E: fo] (Pfm) Aoleu.

PE LEUL MORT ȘI ȘOARECII SE ACAȚĂRĂ = Cînd cel puternic a căzut, toți sar la el.

leu-paraleu m. 1. leu înfuriat: împăratul vine ca un leu-paraleu CR.; 2. pop. foarte viteaz. [V. paraleu].

+Leu (zodie) s. propriu m.; (nativi din zodia Leu) pl. Lei

leu (animal; monedă) s. m., art. leul; pl. lei, art. leii; simb. (leu moldovenesc) MDL, (leu românesc [nou]) L (cod RON), (leu românesc anterior) cod ROL

leu s. m., art. leul; pl. lei, art. leii

leu (mamifer; monedă) s. m., art. leul; pl. lei, art. leii

gura-leului (plantă) (desp. -le-u-) s. f. art., g.-d. art. gurii-leului

leu-de-mare (mamifer) s. m., pl. lei-de-mare, art. leii-de-mare

+leu-paraleu (pop.) s. m., pl. lei-paralei, art. leii-paralei

+Leul (constelație) s. propriu m. art., neart. Leu (În ~ sunt cinci stele strălucitoare.)

leul-furnicilor (insectă) s. m. art., pl. leii-furnicilor

!gura-leului (plantă) (-le-u-) s. f. art., g.-d. art. gurii-leului

leu-de-mare (mamifer) s. m., pl. lei-de-mare

leu-paraleu (pop.) s. m., pl. lei-paralei

!leul-furnicilor (insectă) s. m. art., pl. leii-furnicilor

gura-leului (bot. ) s. f., g.-d. art. gurii-leului

leu-de-mare s. m.

leu-paraleu s. m., pl. lei-paralei

leul-furnicilor (insectă) s. m.

leu-paraleu, lei-paralei.

leu (lei), s. m. – 1. Animal. – 2. Monedă romînească. Circula cu acest nume în sec. XVII, cînd valora 120 de bani. Lat. lĕo, împrumut cult, probabil din sec. XVII. Der. nemijlocită din lat. (Pușcariu 968; Pascu, I, 107; Diculescu, Elementele, 427) nu pare posibilă fonetic (lĕo ar fi dat *ieu, ca lĕporem › iepure). Nu e sigur, așa cum consideră Diculescu și Scriban, că Lăune ar fi reprezentantul cazului oblic, cf. lăun. Cu atît mai puțin este probabilă der. din sl. livŭ (Conev 56). Sensul al doilea este o traducere din tc. arslanli „leu” și „piastru” (Tiktin). – Der. leoaie, s. f. (înv., leona) pe care Pușcariu 966 îl derivă din lat. *lĕonia, este tot echivocă; leoaică, s. f.; leiță, s. f. (înv., leoaică). – Din rom. pare să provină rut. lew (Miklosich, Wander., 17).

LEU² (< leu¹) s. m. Unitate bănească oficială a României, începând cu anul 1867 și a Republicii Moldova din 1993. Denumirea provine de la Löwentaler (talerul cu figura unui leu¹ pe revers), monedă de argint bătută în Țările de Jos începând din sec. 16, ajunsă în Țările Române și folosită intens în circulație până în sec. 17, devenind apoi monedă de calcul.

LEU¹ (< lat.) s. m. 1. Mamifer carnivor din familia felidelor, de talie mare (c. 2,4 lungime și c. 280 kg), cu blană galbenă închisă, coadă lungă (până la c. 1 m), gheare puternice retractile (Panthera leo). Masculul are coama uneori mai închisă la culoare (chiar neagră) decât blana. În sălbăticie, rar ajunge să trăiască 8-10 ani, dar în captivitate ajunge până la vârsta de 35 de ani. Este un animal foarte puternic și vorace (numit „regele animalelor”); trăiește în grupuri (formate din 2-3 masculi și 5-10 femele) în savanele africane și, mai rar, în SV Asiei. Ocrotit prin lege în parcurile naționale și rezervațiile din Africa Ecuatorială și Asia de Sud-Vest. Se reproduce și în captivitate (2-4 pui după trei luni de gestație). ◊ L. de peșteră = mamifer carnivor fosil din familia felidelor. A trăit până în a doua jumătate a Pleistocenului și începutul Holocenului în Europa și Asia de Nord, unde s-au găsit fragmente de schelet. ◊ L. de mare = mamifer carnivor piniped, cu o coamă asemănătoare leului (1)., lung. de 3,5 m (Otaria Byronia). Trăiește în regiunile de coastă ale Americii de Sud. ◊ Leul furnicilor = insectă răpitoare cu corpul subțire și lung de c. 4 cm (Myrmeleon formicarius). Larva insectei face o gropiță în formă de pâlnie în nisip, unde stă ascunsă și mănâncă insectele care cad pe ea. 2. Fig. Om curajos, puternic. 3. Al cincilea semn zodiacal, între Rac și Fecioară, corespunzând perioadei 22 iulie-23 august.

LEU, Mihai (n. 1969, Hunedoara), boxer român. Primul român campion mondial la box profesionist (Hamburg, 1997, la categoria semimijlocie, versiunea WBO, în meci cu panamezul Santiago Samaniego). Retras din activitatea competițională în urma unei accidentări la mâna stângă, s-a dedicat curselor auto din România. Președinte al Federației Române de Box (din 2001).

LEU, com. în jud. Dolj, în Câmpia Romanați; 5.804 loc. (2000). Stație de c. f. (în satul Leu). Nod rutier. Creșterea ovinelor; sericicultură. Viticultură; pomicultură (meri, pruni, piersici). Vestigii neolitice ale unei așezări daco-romane și ale unui castru roman din sec. 2-3 (în satul Leu). În satul L. se află bisericile Sf, Dumitru (1825, refăcută în 1868-1872), Sf. Gheorghe (1810, refăcută în anii 1861-1871 și 1925-1926), Sf. Nicolae (1825, reconstruită în 1913-1922) și Maria Precista (1938, reconstruită în 1903), iar în satul Zănoaga, biserica Sf. Nicolae (1814, refăcută în 1894).

LEU subst. I. 1. Leu (Dm); -l (Tec I; Sur XXII; 16 A II 95; 16 B II 174; 17 B II 317; Glos; Ard); 2. Leulești s. 3. Din tema fără articol: Leești s, (Dm); Leoști ss. 4. Cu art. antroponimic -a: Leoa, C-tin zis și Lioa (16 A III 126, 137); Leoaușer scris și Leușar (16 A 84), lectură greșită pentru „Leoa ușer” adică ușierul. 5. Din diminutivul leuș: Leuș fam,; -eni și -eșli ss. 6. Liucă (Tec I) sau < Ilie + suf. -ucă. 7. Din același diminutiv sau < subst. léucă: Leucă, fam, (Glos; 17 B228; BCI VII 82). 8. Același, cu o, grafie de cărturar: Leuco (17 A I 260; Sd XXII; Isp I², III¹); Leucești s, (Dm). 9. + -uc, -uș: Leucuș b, (Dm); Leucușești s, zis și Licușești, în r. Suceava (Ștef). 10. + -uc, -uț: Leucuția, act., mold. 11. + -otă: Leotă b. (17 B 1424; Hur); Leotească, fam, (Hur); Leutești s. disp. în r. Ploiești (17 B II 319) și mold. (16 A IV 204) poate identic cu Leotești t. < leu (Cat; Î Div) ca în Calotă, Vacotă etc.; Leot/a, -ei, -easca (Petr 20); cf. leotă variantă la subst. liotă (DLR). 12. Cf. Liotică, A, (BCI XII 141) sau < subst. liotă. II. Din rus. лев „leu”: 1. Leva b. (Dm; 16 A III 339); – fam, (Cislău). 2. Levești scris și Levcușești (< lev + -co), dar și Leucușești (Dm); același nume: Leucușani (Levcușani, Leucușouți) azi Leucușeni, s. în r. Roman (Ștef). 3. + -ici, Levici (Dm); – Vasco (16 A I 537). 4. Cu f < v: Lef, Iacov, maior rus (Î Div); – Gh. (Cat gr, I); Lefescu act., nu din subst. leafă; cf. Leah I 4.

EX UNGUE LEONEM (lat.) după gheară (recunoști) leul – Opera unui mare creator poate fi cunoscută după o singură trăsătură.

LEUL (Leo), constelație zodiacală din emisfera boreală, situată în apropierea elipticii. Se compune din 10 stele de mărimile 4, 3, 2, dintre care cele mai strălucitoare sunt Regulus și Denebala. Numele popular: Calul.

LEUL MIC (Leo Minor), constelație din emisfera boreală, situată între constelațiile Ursa Mare și Leul.

NEMEEA, Leul din ~ (în mitologia greacă), monstru fabulos ucis de Herakles, într-o vale din Argolida (Pelopones). Aici au fost inaugurate, în 573 î. Hr., Jocurile nemeene, în cinstea lui Zeus, care se țineau la doi ani și constau din alergări, lupte, întreceri de care etc. Au avut loc până în sec. 4 d. Hr.

QUIA NOMINOR LEO (lat.) pentru că mă numesc leu – Fedru, „Fabulae”, I, 5. Motivarea leului, care-și atribuie partea cea mai mare a prăzii, nedreptățind celelalte animale. Expresia indică abuzul de putere.

ANTIRRHINUM L., GURA LEULUI, fam. Scrophulariaceae. Gen originar din nordul Africii și Americii, în sudul Europei, cca 42 specii, anuale, bienale sau vivace, în funcție de epoca de semănat și condițiile climatice. Flori (corolă bilabiată cu baza dilatată, 4 stamine, 2 lungi, 2 scurte) cu o variație mare de culori, de la alb-curat la purpuriu-închis, dispuse terminal pe tulpini, în spice sau raceme. Fruct, capsulă.

de chichi, de michi, de trei lei ridichi expr. (glum.) v. de chichi.

de chichi, de-un leu ridichi, de-un leu bomboane și de restul mentosane expr. (glum.) v. de chichi.

doi de-un leu expr. (adol., peior.) 1. două persoane insignifiante. 2. două persoane cu aceleași defecte.

O MIE DE LEI băț, chiftea, o muie de lei, palmă, tonă.

LEU s. 1. (ZOOL.; Panthera leo) (turcism înv.) aslan. 2. (ZOOL.) leu-de-mare (Otaria byronia) = otarie. 3. (ASTRON.; art.) (pop.) calul (art.) gavădul (art.).

LEU s. (fam.) franc. (N-am un ~!)

leu² s.n. (reg.) v. Pâlnie.

leu¹ s.m. I 1 (zool.) Panthera leo; regele-savanei (v. rege¹), turc.; înv.> aslan. 2 (art. Leul; astron.; nm. pr.) <pop.> Calul (v. cal), Gavădul. Constelația Leul se află în emisfera boreală, fiind situată între Rac și Fecioară. 3 fig. (relig. creștină; înv.; nm. pr.) v. Fiul lui Dumnezeu (v. fiu). Fiul Omului (v. fiu). Galileanul. Hristos. Iisus. Iisus Galileanul. Iisus Hristos. învățătorul (v. învățător). Lumină de la Lumină. Lumină din Lumină. Mântuitorul (v. mântuitor). Mesia. Mielul Domnului (v. miel). Mielul lui Dumnezeu (v. miel). Mielușelul Domnului (v. mielușel). Mielușelul lui Dumnezeu (v. mielușel). Nazareeanul (v. nazareean). Nazarineanul (v. nazarinean). Tămăduitorul (v. tămăduitor). 4 fig. (înv.) v. Demon. Diavol. Drac. Duh al întunericului. Duh al răului. Duh necurat. Duh rău. Necuratul (v. necurat). Satană. Spirit al întunericului. Spirit al răului. Spirit necurat. Spirit rău. Tartor. II (zool.) leu-de-mare = Otarta byronia; <înv.> leu-marin; (înv.) leu-marin v. Leu-de-mare (Otarta byronia). III (fin.) 1 (și leu nou) <înv. și pop.> franc¹. A dat câțiva lei pe o înghețată. 2 (la pl. lei; pop. și fam.) v. Avere. Avut¹. Bani (v. ban).

LEU s. (rar) franc. (Dă-mi un ~!)

LEU s. 1. (ZOOL.; Panthera leo) (turcism înv.) aslan. 2. (ZOOL.) leu-de-mare (Otaria byronia) = otarie. 3. (ASTRON.; art.) (pop.) calul (art.), gavădul (art.).

LEU-DE-MARE s. (ZOOL.; Otaria byronia) otarie.

Ex ungue leonem (lat. „După gheară recunoști pe leu”) -Deși totdeauna citată în latinește, expresia aceasta e de origine grecească. Nu i se cunoaște însă exact, paternitatea: istoricul grec Plutarh, în lucrarea sa De defectu oraculorum, o atribuie unui rapsod grec și el, din secolul al VII-lea î.e.n.; iar poetul grec Lucian, în lucrarea sa Hermotimos, o pune pe seama marelui sculptor Phidias. Înțelesul este că-i suficientă o trăsătură ca să recunoști, așa cum leul e recunoscut după urmele ghearelor, opera unui mare artist: sculptor, pictor, poet etc. Un exemplu ne dă Pușkin, în poezia sa cu caracter polemic, intitulată chiar Ex ungue leonem. Se mai întrebuințează, cu înțeles similar, și varianta: Ex pede Herculem (După picior îl recunoști pe Hercule). Pitagora a calculat că Hercule avea un picior uriaș cât al unui urs, deci lesne de recunoscut față de picioarele obișnuite ale omului. (Vezi și: À lœuvre on connaît : lartisan). LIT.

La part du lion (fr. „Partea leului”) – Expresia a rămas din fabula lui La Fontaine Junca, capra și oaia, în societatea leului (cartea I, fab. 6). Invocînd calitatea lui de rege al animalelor, forța lui, curajul lui, ghearele lui, leul își arogă pentru fiecare dintre aceste atribute cîte o parte din pradă la împărțeala pe care o face cu junca, capra și oaia, așa încît se alege cu de patru ori pe atît cît i s-ar fi cuvenit de fapt. La Fontaine, la rîndul lui, s-a inspirat din Fedru (fabula 5 din cartea I), în care fabulistul latin, istorisind o împărțeală similară, ajunge la aceeași concluzie pe care o exprimă prin gura leului: „Ego primam tollo, nominor quoniam leo” (Eu iau prima parte, fiindcă mă numesc leu). Expresia partea leului e folosită deci pentru a ilustra un avantaj ce pe nedrept și-l face cineva, numai pe baza faptului că e mai puternic, adică pe ceea ce germanii numesc „Faustrecht” – dreptul pumnului (vezi). LIT.

Leul lui Androcle – Întîmplarea e povestită de grămăticul latin Aulus Gellius în lucrarea sa Noctes Atticae (Nopțile atice, cartea V, cap. 14). Androcle a fost un sclav roman. Refugiat în Africa, a întîlnit într-o pădure un leu rănit la picior. Androcle i-a scos țeapa din labă și i-a vindecat rana. Leul s-a atașat de el și l-a însoțit un timp. Reîntors în țară, Androcle a fost prins și aruncat să lupte cu fiarele în circul din Roma. Dar, spre uimirea tuturor, leul din arenă l-a recunoscut pe binefăcătorul său și s-a așezat cuminte la picioarele lui. Impresionat, împăratul l-a grațiat pe sclav și i-a dăruit și leul care l-a întovărășit tot restul vieții. De atunci „leul lui Androcle”a devenit simbolul recunoștinței. Pe această temă, Bernard Shaw a scris o comedie care poartă titlul Androcle și leul și care se încheie cu vorbele acestuia către leul salvator: „Cât timp vom fi împreună, nu va exista cușcă pentru tine, nici sclavie pentru mine!” LIT.

Quia nominor leo (lat. „Fiindcă mă numesc leu”) – Fedru, fabula Vacca, capella, ovis et leo (Vaca, căprița, oaia și leul – c. I, fab. 5). Cu aceste cuvinte justifică leul de ce își alocă prima parte și cea mai mare din cerbul căzut pradă. Fedru a prelucrat o fabulă a lui Esop, din care s-au inspirat atît La Fontaine (fabula Junca, capra, oaia, în societatea leului), cît și Bolintineanu (La dreptul celui mai tare). Expresia „Fiindcă sînt leu” se adresează cuiva care abuzează de puterea sa, săvîrșind acte nedrepte, arbitrare (vezi și: La part du lion și Primo mihi). LIT.

Societas leonina (lat. „Societate de lei”) – adică o societate unde domnește legea junglei. Expresia s-a născut din fabulele lui Esop (nr. 32 Leul, măgarul și vulpea și nr. 258 Leul și măgarul), în care leul apare hrăpăreț și tiranic. El, fiind mai puternic, trage toate foloasele, în timp ce celelalte animale, fiind mai slabe, nu se aleg aproape cu nimic. Vezi: La part du lion, Faustrecht, La raison du plus fort… LIT.

leu, lei, s.m. – (zool.) Mamifer carnivor din familia felidelor (Panthera leo): „Unde meri, ceas rău, / Cu limbă de leu, / Cu cap de zmeu” (Memoria, 2001: 54). „Fă-mă, Doamne, ce mi-i fa, / Pasăre să pot zbura. / Fă-mă pana leului / Pă marginea tăului” (Calendar, 1980: 74). Blazonul fam. Dunca de Maramureș, descendentă a voievodului Ioan, era reprezentată printr-un leu (Caia, 2002: 30). ♦ (mit.) Ipoteze despre prezența leului în folclorul românesc: ca specie a faunei autohtone, ulterior dispărută, substitutul unui animal similar, local; animal mitic de zodiac; simbol iconografic creștin (evanghelistul Marcu, reprezentat ca un leu înaripat, lupta lui Samson cu leul, prezența leului la Judecata de apoi); făptură fantastic de basm mitizat zooantropomorfă sau antropozoomorfă. Referitor la prima ipoteză, „se presupune că leul a înlocuit un alt animal sau că în zona Carpaților ar fi existat cândva leul carpatin, așa cum a existat și în zona Olimpului, pe vremea lui Alexandru Macedon” (Evseev, 2001:99). Alți autori (M. Brătulescu, 1981: 82) susțin că acest animal nu a fost niciodată cunoscut pe teritoriul țării noastre ca specie concretă și invocă studiul lui J. Aymard (1952: 393), unde se precizează că mărturiile autorilor antici semnalează prezența leilor pe o arie restrânsă (Penopolez) din sudul peninsulei balcanice. A. Fochi (1970: 104) afirmă că „paleozoologii au constatat prezența leului pe teritoriul cuaternar al României: leul de peșteră (Panthera spelaea și Felis leo spelaeus) alături de alte feline. Ceea ce îndrituiește ipoteza transfigurării mitice a leului preistoric în literatura populară română”. R. Vulcănescu (1987: 520) susține că „substratul paleozoologic al leului mitic se află în trecutul faunei locale carpatine”. ♦ (onom.) Leu, nume de familie (28 de persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). – Cf. lat. leo (Șăineanu, Scriban; Pușcariu, Pascu, cf. DER; DEX, MDA), împrumut cult, probabil sec. XVII (DER). Cuv. rom. > ucr. lew (Miklosich, cf. DER).

leu, lei, s.m. – Mamifer carnivor din familia felidelor (Panthera leo): „Unde meri, ceas rău, / Cu limbă de leu, / Cu cap de zmeu” (Memoria 2001: 54). „Fă-mă, Doamne, ce mi-i fa, / Pasăre să pot zbura. / Fă-mă pana leului / Pă marginea tăului” (Calendar 1980: 74). Blazonul fam. Dunca de Maramureș, descendentă a voievodului Ioan, era reprezentată printr-un leu (Caia 2002: 30). – Lat. leo.

îleu! interj. (reg.) aoleu! valeu!.