LETRÍNĂ, letrine, s. f. (Tipogr.) Literă majusculă (de obicei ornată) folosită la început de capitol în ediții bibliofile. – Din fr. lettrine.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LETRÍNĂ ~e f. tipogr. Literă majusculă (ornamentată) de înălțimea câtorva rânduri, cu care începe un capitol, un paragraf etc. /<fr. lettrine
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LETRÍNĂ s.f. 1. (Poligr.) Inițială, de obicei ornamentală, de înălțimea câtorva rânduri, cu care începe un capitol sau un paragraf. 2. Literele majuscule (alcătuind o silabă) imprimate la dicționare pe fiecare pagină deasupra coloanelor, spre a ușura căutarea cuvântului dorit; colontitlu. [< fr. lettrine, cf. it. letterina].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LETRÍNĂ s. f. 1. inițială (ornamentală) de înălțimea câtorva rânduri, cu care începe un capitol sau un paragraf. 2. literele majuscule (o silabă) imprimate la dicționare pe fiecare pagină deasupra coloanelor, spre a ușura căutarea cuvântului dorit; colontitlu. (< fr. lettrine)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

LETRÍNĂ s. v. colontitlu.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

letrínă s. f., pl. letríne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink