lete sfs [At: PETROVICI, P. 184/12 / E: slv лѣєтѣ] (Reg) 1 Timp liber Si: (pop) răgaz. 2 (Îlav) Cu ~a (sau ~) sau în (ori pe, pe în, la, a) ~ Fără grabă Si: alene (2), binișor (5), domol (11), încet, ușurel. 3 (Îlav) La în ~ La îndemână.

léte s. f. dispărut și rămas numaĭ în loc. adv. (cp. cu lat. lĭbĭta, cele plăcute, bun plac, capriciŭ). Ban. Cu letea, pe îndelete, cu încetu. Olt. În lete, fără zor: lucru merge pe în lete (NPl. Ceaur, 15); la în lete (ArhO. 1924, 141), la îndemînă. În de lete, V. îndelete.

lete s.f. (reg.) timp liber, tihnă, odihnă.

Lete = Lethe.