opțiuni
  • info

2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LEPȘIT, -Ă, lepșiți, -te, adj. (Reg.; despre lucruri) Turtit (printr-o lovitură), pleoștit; fig. (despre oameni; adesea substantivat) smintit, țicnit. – V. lepși.

LEPȘIT, -Ă, lepșiți, -te, adj. (Reg.; despre lucruri) Turtit (printr-o lovitură), pleoștit; fig. (despre oameni; adesea substantivat) smintit, țicnit. – V. lepși.

lepșit, ~ă a [At: ALECSANDRI, T. 576 / V: (reg) hle~ / Pl: ~iți, ~e / E: lepși] 1 (Pop) Pălmuit. 2 (Reg; rar) Trântit la pământ. 3 (Buc; d. mămăligă) Netezit. 4 (Reg; fig; d. oameni) Nebun. 5 (Reg; fig; d. oameni) Fără minte. 6 (Reg; fig; d. oameni) Aiurit. 7 (Mun; d. acoperiș) Turtit. 8 (Reg; d. lucruri) Turtit dintr-o lovitură. 9 (Reg; pex; d. lucruri) Pleoștit.

LEPȘIT, -Ă, lepșiți, -te, adj. (Regional, despre lucruri) Turtit printr-o lovitură, pleoștit; (fig., despre persoane) smintit, prăpădit, într-o ureche. Era om bun... numai cam... tuieș. – Cam... lepșit. ALECSANDRI, T. 620. ◊ (Substantivat) Te-ai îmbătat se vede, lepșitule. ALECSANDRI, T. 611.

LEPȘIT ~tă (~ți, ~te) reg. 1) (despre lucruri) Care a fost turtit (mai ales prin lovituri cu palma). 3) și substantival fig. (despre persoane) Care și-a pierdut facultatea de a judeca normal; țicnit; smintit; trăsnit. /v. a lepși

lepșit a. Mold. lipsit de minte, nebun: parcă-i cam lepșit AL. [Cf. leapșă].

lepșít, -ă adj. (d. lepșesc). Mold. Fam. Țicnit, stropșit, zevzec, smintit.

LEPȘI, lepșesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A da cuiva palme, a pălmui; a turti prin lovituri cu palma. – Din leapșă.

LEPȘI, lepșesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A da cuiva palme, a pălmui; a turti prin lovituri cu palma. – Din leapșă.

hlepșit, ~ă a vz lepșit

lepși [At: PAMFILE, J. II, 151 / V: lăpși / Pzi: ~șesc / E: leapșă cf ger klapsen] 1 vt (Pop) A pălmui. 2 vr (Reg; rar) A se trânti la pământ. 3 vt (Buc; pcf a tepși) A netezi mămăliga.

A LEPȘI ~esc tranz. reg. 1) A lovi cu palma; a bate cu palma (peste față); a pălmui. 2) A turti prin lovituri de palme. /Din leapșă

lepșésc v. refl. (imit. înrudit cu rus. lápatĭ, a simți pipăind, sîrb. slapiti, a prinde, rut. lápšyĭ, îndemănatic. [Bern. 1, 690]. V. leapșă). Bc. Mă trîntesc la pămînt. Fig. Mă prostesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

lepși (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lepșesc, 3 sg. lepșește, imperf. 1 lepșeam; conj. prez. 1 sg. să lepșesc, 3 să lepșească

lepși (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lepșesc, imperf. 3 sg. lepșea; conj. prez. 3 să lepșească

lepși vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lepșesc, imperf. 3 sg. lepșea; conj. prez. 3 sg. și pl. lepșească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LEPȘI vb. v. pălmui.

lepși vb. v. PĂLMUI.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

lepșit, lepșită, adj. (reg.) țicnit, zevzec, smintit.

lepși, lepșesc, vb. IV refl. (reg.) 1. a se trânti la pământ. 2. (fig.) a se prosti.

Intrare: lepșit
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lepșit
  • lepșitul
  • lepșitu‑
  • lepșită
  • lepșita
plural
  • lepșiți
  • lepșiții
  • lepșite
  • lepșitele
genitiv-dativ singular
  • lepșit
  • lepșitului
  • lepșite
  • lepșitei
plural
  • lepșiți
  • lepșiților
  • lepșite
  • lepșitelor
vocativ singular
  • lepșitule
  • lepșite
  • lepșită
  • lepșito
plural
  • lepșiților
  • lepșitelor
hlepșit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: lepși
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lepși
  • lepșire
  • lepșit
  • lepșitu‑
  • lepșind
  • lepșindu‑
 singular plural
  • lepșește
  • lepșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lepșesc
 (să)
  • lepșesc
  • lepșeam
  • lepșii
  • lepșisem
a II-a (tu)
  • lepșești
 (să)
  • lepșești
  • lepșeai
  • lepșiși
  • lepșiseși
a III-a (el, ea)
  • lepșește
 (să)
  • lepșească
  • lepșea
  • lepși
  • lepșise
plural I (noi)
  • lepșim
 (să)
  • lepșim
  • lepșeam
  • lepșirăm
  • lepșiserăm
  • lepșisem
a II-a (voi)
  • lepșiți
 (să)
  • lepșiți
  • lepșeați
  • lepșirăți
  • lepșiserăți
  • lepșiseți
a III-a (ei, ele)
  • lepșesc
 (să)
  • lepșească
  • lepșeau
  • lepșiră
  • lepșiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lepșit, lepșităadjectiv

etimologie:
  • vezi lepși DEX '98 DEX '09

lepși, lepșescverb

  • 1. regional A da cuiva palme; a turti prin lovituri cu palma. DEX '09 DEX '98
    sinonime: pălmui
etimologie:
  • leapșă DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.