12 definiții pentru lepădătură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LEPĂDĂTURĂ, lepădături, s. f. (Pop. și fam.) 1. Copil născut înainte de termen (și adesea cu mari deficiențe fizice sau psihice); stârpitură. 2. Fig. Om lipsit de caracter; persoană depravată, coruptă, decăzută. – Lepăda + suf. -ătură.

lepădătu sf [At: BIBLIA (1688), 1042 / V: (pop) lăp~ / Pl: ~ri / E: lepăda + -tură] (Pop) 1 Lucru lipsit de valoare. 2 Scuipat. 3 Vomă. 4 (Înv) Avort (1). 5 (Înv) Avorton (1). 6 (Pex) Copil născut înainte de termen și adesea cu mari deficiențe fizice sau psihice Si: nevolnic, stârpitură. 7 Om lipsit de caracter Si: canalie, lichea, pramatie. 8 Persoană depravată, coruptă, decăzută. 9 Prostituată. 10 Bastard (1). 11 (Înv) Naștere.

LEPĂDĂTURĂ, lepădături, s. f. 1. Copil născut înainte de termen (și adesea cu mari deficiențe fizice sau psihice); stârpitură. 2. Fig. Om lipsit de caracter; persoană depravată, coruptă, decăzută. – Lepăda + suf. -ătură.

LEPĂDĂTURĂ, lepădături, s. f. 1. Copil născut înainte de termen (nedezvoltat, diform), avorton; stîrpitură. 2. Fig. Ființă netrebnică, decăzută (din punct de vedere moral), lipsită de caracter; mîrșav, depravat. Nu mai am ce spune... dacă atît de puțin supraveghează pe un fiu care-și caută distracțiile între lepădăturile societății. SADOVEANU, N. F. 160. Lepădături din toate orașele și din toate colțurile lumii. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 185.

LEPĂDĂTURĂ ~i f. pop. 1) Copil mort, născut înainte de termen. 2) fig. Persoană decăzută moralicește; depravat; dezmățat; destrăbălat. /a lepăda + suf. ~ătură

lepădătură f. efectul lepădării: 1. avort; 2. ființă netrebnică.

lepădătúră f., pl. ĭ. Lucru lepădat, decĭ prost orĭ uzat. Epitet injurios adresat uneĭ persoane, uneĭ haĭmanale. Copil avortat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

lepădătu (pop., fam.) s. f., g.-d. art. lepădăturii; pl. lepădături

lepădătu (pop., fam.) s. f., g.-d. art. lepădăturii; pl. lepădături

lepădătu s. f., g.-d. art. lepădăturii; pl. lepădături

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LEPĂDĂTU s. 1. v. lichea. 2. stârpitură, (livr. fig.) avorton. (Nu e decât o ~.) 3. (fig.) drojdie, gunoi, pleavă, putregai. (~ societății.)

LEPĂDĂTU s. 1. derbedeu, lichea, netrebnic, pușlama, scîrnăvie, secătură, (pop. și fam.) cioflingar, (înv. și reg.) pujlău, (reg.) orbete, oșiștie, postoroncă, pujlă, (Mold.) nandralău, poghibală, (Transilv. și Maram.) techergheu, (înv.) ștrengar, (fam.) cutră, marțafoi, (fig.) căzătură, otreapă, zdreanță, (reg. fig.) loază, (arg.) sichimea. (Mare ~ mal ești, amice!) 2. stîrpitură, (livr. fig.) avorton. (Nu e decît o ~.) 3. (fig.) drojdie, gunoi, pleavă, putregai. (~ societății.)

Intrare: lepădătură
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lepădătu
  • lepădătura
plural
  • lepădături
  • lepădăturile
genitiv-dativ singular
  • lepădături
  • lepădăturii
plural
  • lepădături
  • lepădăturilor
vocativ singular
  • lepădătu
  • lepădăturo
plural
  • lepădăturilor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lepădătu, lepădăturisubstantiv feminin

popular familiar
  • 1. Copil născut înainte de termen (și adesea cu mari deficiențe fizice sau psihice). DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. figurat Om lipsit de caracter; persoană depravată, coruptă, decăzută. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nu mai am ce spune... dacă atît de puțin supraveghează pe un fiu care-și caută distracțiile între lepădăturile societății. SADOVEANU, N. F. 160. DLRLC
    • format_quote Lepădături din toate orașele și din toate colțurile lumii. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 185. DLRLC
etimologie:
  • Lepăda + sufix -ătură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.