3 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LEPUIT2, -Ă, lepuiți, -te, adj. (Despre piese metalice) Care a fost supus operației de lepuire. – V. lepui.

LEPUIT1, lepuituri, s. n. Faptul de a lepui.V. lepui.

LEPUIT1, lepuituri, s. n. Faptul de a lepui.V. lepui.

lepuit2, ~ă a [At: M. D. ENC. / Pl: ~iți, ~e / E: lepui] (D. suprafața unei piese metalice) Care a fost netezit cu ajutorul unei substanțe abrazive.

lepuit1 sn [At: LTR2, X, 161 / Pl: (nob) ~uri / E: lepui] Lepuire.

LEPUIT2, -Ă, lepuiți, -te, adj. (Despre o piesă) Care a fost supus operației de lepuire. – V. lepui.

LEPUI, lepuiesc, vb. IV. Tranz. A netezi extrem de fin suprafața unei piese metalice cu ajutorul unei substanțe abrazive speciale. – Et. nec.

LEPUI, lepuiesc, vb. IV. Tranz. A netezi extrem de fin suprafața unei piese metalice cu ajutorul unei substanțe abrazive speciale. – Et. nec.

lepui vt [At: LTR2 X, 161 / Pzi: ~esc / E: nct] A netezi foarte fin suprafața unei piese metalice cu ajutorul unei substanțe abrazive.

A LEPUI ~iesc tranz. (suprafața unor piese metalice) A netezi fin cu o substanță abrazivă specială. /Orig. nec.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

lepui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lepuiesc, 3 sg. lepuiește, imperf. 1 lepuiam; conj. prez. 1 sg. să lepuiesc, 3 să lepuiască

lepui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lepuiesc, imperf. 3 sg. lepuia; conj. prez. 3 lepuiască

lepui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lepuiesc, imperf. 3 sg. lepuia; conj. prez. 3 sg. și pl. lepuiască

Intrare: lepuit (adj.)
lepuit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lepuit
  • lepuitul
  • lepuitu‑
  • lepui
  • lepuita
plural
  • lepuiți
  • lepuiții
  • lepuite
  • lepuitele
genitiv-dativ singular
  • lepuit
  • lepuitului
  • lepuite
  • lepuitei
plural
  • lepuiți
  • lepuiților
  • lepuite
  • lepuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: lepuit (s.n.)
lepuit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lepuit
  • lepuitul
  • lepuitu‑
plural
  • lepuituri
  • lepuiturile
genitiv-dativ singular
  • lepuit
  • lepuitului
plural
  • lepuituri
  • lepuiturilor
vocativ singular
plural
Intrare: lepui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lepui
  • lepuire
  • lepuit
  • lepuitu‑
  • lepuind
  • lepuindu‑
singular plural
  • lepuiește
  • lepuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lepuiesc
(să)
  • lepuiesc
  • lepuiam
  • lepuii
  • lepuisem
a II-a (tu)
  • lepuiești
(să)
  • lepuiești
  • lepuiai
  • lepuiși
  • lepuiseși
a III-a (el, ea)
  • lepuiește
(să)
  • lepuiască
  • lepuia
  • lepui
  • lepuise
plural I (noi)
  • lepuim
(să)
  • lepuim
  • lepuiam
  • lepuirăm
  • lepuiserăm
  • lepuisem
a II-a (voi)
  • lepuiți
(să)
  • lepuiți
  • lepuiați
  • lepuirăți
  • lepuiserăți
  • lepuiseți
a III-a (ei, ele)
  • lepuiesc
(să)
  • lepuiască
  • lepuiau
  • lepui
  • lepuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lepuit, lepuiadjectiv

  • 1. (Despre piese metalice) Care a fost supus operației de lepuire. DEX '09
etimologie:
  • vezi lepui DEX '98 DEX '09

lepuit, lepuiturisubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a lepui. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi lepui DEX '98 DEX '09

lepui, lepuiescverb

  • 1. A netezi extrem de fin suprafața unei piese metalice cu ajutorul unei substanțe abrazive speciale. DEX '98 DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.