lepidodendron sm [At: CADE / Pl: ~i / E: fr lépidodendron] Arbore fosil din grupul criptogamelor vasculare, cu coroană în formă de umbrelă, ale cărui resturi s-au păstrat în straturile de huilă.

LEPIDODENDRON, lepidodendroni, s. m. Arbore fosil din clasa ferigilor, ale cărui resturi se găsesc în straturile de huilă.

LEPIDODENDRON s.m. Arbore fosil din clasa ferigilor, cu trunchiul înalt pînă la 30 m și gros pînă la 3 m, care se ramifică în ramuri duble. [Pl. -ni. / < fr. lépidodendron, cf. gr. lepis – solz, dendron – copac].

LEPIDODENDRON s. m. arbore fosil din clasa ferigilor, cu trunchiul înalt și gros, care se ramifică în ramuri duble. (< fr. lépidodendron)

lepidodendron s. m., pl. lepidodendroni

lepidodendron s. m., pl. lepidodendroni

lepidodendron s. m., pl. lepidodendroni

LEPIDO- „solz, crustă, lamelă; solzos, lamelar”. ◊ gr. lepis, idos „solz, placă” > fr. lépido-, germ. id., engl. id. > rom. lepido-. □ ~blastic (v. -blastic), adj., (despre textura rocilor) format din minerale lamelare; ~carp (v. -carp), adj., cu fructe solzoase; ~caul (v. -caul), adj., cu tulpină solzoasă; ~cer (v. -cer₁), adj., (despre insecte) cu antene prevăzute cu solzi mici; ~dendron (v. -dendron), s. m., arbore fosil din clasa ferigilor, cu coroană în formă de umbrelă și cu trunchiul prezentînd cicatrice foliare rombice; ~fil (v. -fil₂), adj., cu frunze în formă de solzi; ~fite (v. -fit), s. f. pl., ferigi, arborescente fosile din devonianul inferior, cu frunze mici și solzoase; ~id (v. -id), adj., cu aspectul unui solz; ~lit (v. -lit₁), s. n., varietate de mică bogată în litiu și fluor care formează agregate foioase, tabulare sau solzoase; ~ptere (v. -pter), s. n. pl., ordin de artropode din clasa insectelor, avînd aripi membranoase și acoperite cu solzi fini, cuprinzind fluturii; ~pterofile (v. ptero-, v. -fil₁), s. f. pl., plante la care polenizarea se realizează cu ajutorul fluturilor; ~pterolog (v. ptero-, v. -log), s. m. și f., specialist în lepidopterologie; ~pterologie (v. ptero-, v. -logie₁), s. f., studiul sistematic al fluturilor; ~pteronomiu (v. ptero-, v. -nomiu), s. n., cavitate roasă de larvele lepidopterelor în parenchimul plantelor.