14 definiții pentru leoapă
din care- explicative (11)
- relaționale (2)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
leoapă sf [At: CIHAC, II, 169 /V: h~, hlio~, lio~, ~opă, lepă, lioapcă, liopă / Pl: ~pe / E: fo] 1 (Dep) Gură ca organ al vorbirii. 2 (Trs) Lovitură dată cu palma.
LEOAPĂ, leoape, s. f. (Regional, depreciativ) Gură; gură-spartă. Și-a rupt leoapa și dinții. ȘEZ. V 16. – Pronunțat: leoa-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LEOAPĂ, leoape, s. f. (Reg.; depr.) Leoarbă. [Pr.: leoa-]
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
hleoapă sf vz leoapă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
leopă sf vz leoapă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lepă sf vz leoapă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lioapă sf vz leoapă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
liopă sf vz leoapă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LIOAPĂ, lioape, s. f. (Reg., depreciativ) Gură; gură-spartă. – Postverbal a lui leopăi.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
lioapă f. fam. 1. gură; 2. Tr. palmă dată peste gură. [Slovean LAPE, gură].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
leoápa și leópa, leoárba și leórba (eoa, eo o silabă) f. (imit. ca și leorbă). Mold. Fam. Tacă-țĭ leoapa, tacă-țĭ gura (fleoanca).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
LEOAPĂ s. v. gură.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
leoapă s. v. GURĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
leoapă s.f. (pop.) lovitură cu palma.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
leoapă, leoapesubstantiv feminin
-
- Și-a rupt leoapa și dinții. ȘEZ. V 16. DLRLC
-
etimologie:
- leopăi DLRM