opțiuni
  • info

3 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LEMĂ, leme, s. f. 1. (Mat.) Propoziție preliminară a cărei concluzie ușurează demonstrația unei teoreme. 2. (Log.) Propoziție preliminară a unei demonstrații, care trebuie demonstrată la rândul ei. 3. (Rar) Titlu sau sumar al unei lucrări. – Din fr. lemme.

lemă sf [At: MICU, L. 88 / Pl: ~me / E: fr lemme] 1 (Log) Propoziție preliminară a unei demonstrații, care trebuie demonstrată la rândul ei și care permite continuarea unui raționament. 2 (Mat) Enunț preliminar a cărui demonstrare ajută la rezolvarea unei teoreme. 3 (Lin) Formă convențională a unui cuvânt flexibil, explicat într-un dicționar Si: formă-titlu. 4 (Lin; pex) Element lexical. 5 (Rar) Titlu al unei lucrări. 6 (Rar) Sumar al unei lucrări.

LEMĂ, leme, s. f. 1. (Mat.) Enunț preliminar a cărui demonstrare ajută la rezolvarea unei teoreme. 2. (Log.) Propoziție preliminară a unei demonstrații, care trebuie demonstrată la rândul ei. 3. (Rar) Titlu sau sumar al unei lucrări. – Din fr. lemme.

LEMĂ s.f. 1. (Mat.) Teoremă preliminară a cărei demonstrare servește demonstrării teoremei următoare. 2. Cuvînt explicat într-un vocabular; element lexical. [< fr. lemme, it. lemma, cf. lat., gr. lemma].

LEMĂ1 s. f. 1. enunț preliminar care servește demonstrării unei teoreme. ◊ (fil.) propoziție pe care o știință o presupune adevărată fără a o demonstra, preluând-o de la o altă știință. 2. cuvânt explicat într-un vocabular; element lexical. (< fr. lemme, gr. lemma)

-LEMĂ3 elem. „tegument, pieliță”. (< fr. -lemme, cf. gr. lemma, coajă)

-LEMĂ2 elem. „alternativă”. (< fr. -lemme, cf. gr. lemma, premisă)

*lémă f., pl. e (vgr. lémma, d. lambáno, lébo, ĭaŭ. V. di-lemă). Mat. Propozițiune preliminară care trebuĭe să ușureze demonstrarea uneĭ teoreme.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

lemă s. f., g.-d. art. lemei; pl. leme

lemă s. f., g.-d. art. lemei; pl. leme

lemă s. f., g.-d. art. lemei; pl. leme

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

-LEMĂ1 „tegument, pieliță, înveliș”. ◊ gr. lemma „coajă, teacă, pieliță” > fr. -lemme, germ. -lemma, it. id., engl. id. > rom. -lemă.

-LEMĂ2 „alternativă”. ◊ gr. lemma „supoziție, premisă” > fr. -lemme, germ. -lemma, engl. id. > rom. -lemă.

Intrare: lemă (alternativă)
lemă2 (suf.) element de compunere sufix
sufix (I7-S)
  • lemă
Intrare: lemă (s.f.)
lemă1 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lemă
  • lema
plural
  • leme
  • lemele
genitiv-dativ singular
  • leme
  • lemei
plural
  • leme
  • lemelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: lemă (tegument)
lemă2 (suf.) element de compunere sufix
sufix (I7-S)
  • lemă
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lemăelement de compunere, sufix

  • 1. Element de compunere cu semnificația „alternativă”. MDN '00
etimologie:

lemă, lemesubstantiv feminin

  • 1. matematică Propoziție preliminară a cărei concluzie ușurează demonstrația unei teoreme. DEX '09 DN
    • 1.1. filologie Propoziție pe care o știință o presupune adevărată fără a o demonstra, preluând-o de la o altă știință. MDN '00
  • 2. logică Propoziție preliminară a unei demonstrații, care trebuie demonstrată la rândul ei. DEX '98 DEX '09
  • 3. rar Titlu sau sumar al unei lucrări. DEX '09 DEX '98
  • 4. Cuvânt explicat într-un vocabular; element lexical. DN
etimologie:

lemăelement de compunere, sufix

  • 1. Element de compunere cu semnificația „tegument, pieliță”. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.