lemur sm [At: J. CIHAC, I. N. 21/20 / Pl: ~i / E: fr lémure, lat lemures] 1 (Zlg; asr) Mamifer nocturn, arboricol, din subordinul lemurienilor, cu picioarele din spate mult mai lungi decât cele din față, cu coada foarte lungă, care trăiește în colonii prin pădurile din Madagascar. 2 (Mit; lpl) Spirite ale morților la romani Si: fantome, stafii.

*lémur m. (lat. lémures m. pl., strigoĭ). Zool. Maki, un animal din Madagascar, cu coada foarte lungă, tipu familiiĭ lemurienilor.

!lemur s. m., pl. lemuri, art. lemurii

LEMÚRI (< fr., lat.) s. m. pl. (În tradiția romană) Suflete ale morților care bântuiau noaptea, căutându-și fostele cămine, sub formă de stafii sau fantome, considerate bune (lari) sau rele (larvae). Sărbătorirea lor, lemuria (9, 11 și 13 mai) a fost organizată pentru prima dată de Romulus, în memoria uciderii fratelui său. În timpul lemuriei templele erau închise și nu se oficiau căsătorii.