LELÍȚĂ, lelițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui lele; lelică, lelișoară, dadă. [Var.: (reg.) líță s. f.] – Lele + suf. -iță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LELÍȚĂ s. 1. țățică, (reg.) leiculiță, leicușoară, lelică, lelicuță, lelișoară. 2. v. lele.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

lelíță s. f., g.-d. art. lelíței; pl. lelíțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink