2 intrări
31 de definiții
din care- explicative (17)
- morfologice (6)
- relaționale (6)
- etimologice (1)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
LEIT, -Ă, leiți, -te, adj. (Adesea adverbial) 1. (În expr.) A fi (sau a semăna etc.) leit (sau leit-poleit) cu... = a fi întocmai, la fel, asemenea cu... 2. (Înv.; despre îmbrăcăminte) Care cade perfect pe corpul cuiva. ♦ (Despre oameni) Îmbrăcat într-o haină care cade perfect pe corp. 3. (Înv.; despre păr) Răsfirat pe spate și pe umeri. – Din sl. lejon, lejati.
LEIT, -Ă, leiți, -te, adj. (Adesea adverbial) 1. (În expr.) A fi (sau a semăna etc.) leit (sau leit-poleit) cu... = a fi întocmai, la fel, asemenea cu... 2. (Înv.; despre îmbrăcăminte) Care cade perfect pe corpul cuiva. ♦ (Despre oameni) Îmbrăcat într-o haină care cade perfect pe corp. 3. (Înv.; despre păr) Răsfirat pe spate și pe umeri. – Din sl. lejon, lejati.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
LEIȚĂ, leițe, s. f. (Înv. și pop.) Monedă de valoare mică (egală cu 20 de parale), care a circulat în trecut. – Leu2 + suf. -iță.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
leință sf vz leiță1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
leit, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / V: liit / Pl: ~iți, ~e / E: slv лѣѭ, льꙗти] 1 a Care seamănă perfect cu cineva sau cu ceva. 2 av (Îcr poleit, poreclit; îe) A fi ~ cu, a semăna ~ cu Asemenea cu... 3 av (Îae) A fi întocmai. 4 a (Înv; d. îmbrăcăminte) Care cade perfect pe corpul cuiva Si: turnat. 5 a (Înv; d. oameni) Ale căror haine cad ca turnate pe corp. 6 a (Rar; d. păr) Răsfirat pe spate și pe umeri. 7 a (Îvp) Lustruit. 8 a (Îvp; pex) Strălucitor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
leiță2 sf [ At: BUDAI-DELEANU, LEX. / P: le-i~ / E: leu2 + -iță] (Îvp) 1 Monedă de aramă care valora douăzeci de parale, echivalentă cu un leu2 vechi. 2 (Pgn) Ban de valoare mică.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
leiță1 sf [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie, 85v/7 / V: (reg) ~ință / P: le-i~ / E: leu1 + -iță] (Îvr) Leoaică.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
liit, ~ă a, av vz leit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LEIȚĂ, leițe, s. f. Monedă de valoare mică (egală cu 20 de parale), care a circulat în trecut. – Leu2 + suf. -iță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LEIT, -Ă, leiți, -te, adj. 1. (Mai ales în expr.) A fi leit sau leit-poleit, leit-poseclit = a fi asemănător cu..., a fi întocmai, la fel, aidoma cu... Sultănica era leită-poleită răposatul. DELAVRANCEA, S. 11. Mumă-sa cum îl văzu, îl cunoscu, căci era leit tată-seu. ISPIRESCU, L. 144. Trei lulele de lut negru, care sînt leite-poseclite «lulele romînești». ODOBESCU, S. II 288. ◊ (Adverbial) Crucile care sîngerau în cimitir, la para focului de sub troiță, erau leit aceste trunchiuri de goruni. GALACTION, O. I 268. 2. (Despre îmbrăcăminte) Turnat (pe corp). Nu degeaba dăduse cinci poli: îi ședeau bine hainele nemțești leite pe trup. SLAVICI, O. I 329. Fracul îl strînge... dar croitorul încredințează că parcă e leit pe trupul său. NEGRUZZI, S. I 238. ♦ (Despre oameni) Îmbrăcat într-o haină ca turnată pe corp. Te fălești că înainte-ți răsturnat-ai val-vîrtej Oștile leite-n zale de-mpărați și de viteji. EMINESCU, O. I 147. ♦ Fig. (Despre păr, rar) Desfăcut, răsfirat (pe spate și pe umeri). Albă, dalbă fată... Cu păr aurit, Pe umeri leit. ODOBESCU, S. III 200. 3. (Rar; în poezia populară) Netezit, lustruit, strălucitor. Un porumb frumos, leit... Despre apus a venit. ALECSANDRI, P. P. 395. – Pronunțat: le-it.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LEIȚĂ, leițe, s. f. (Învechit) Monedă măruntă, leușor. Cei care nu mergeau la rondul de săptămînă plăteau spătarului sau agăi o leiță. BĂLCESCU, O. I 34. Găina și rața se vînd cîte o leiță. FILIMON, C. 168. – Pronunțat: le-i-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LEIT ~tă (~ți, ~te) 1) Care se aseamănă perfect; foarte asemănător. ~ tată-său. 2) (despre haine) Care este bine ajustat pe corp; turnat. /<sl. lejon
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
leit a. 1. turnat: cu păr aurit pe umeri leit POP. oștile leite în zale EM.; 2. fig. aidoma: e leit tată-său. [Dela un verb lei, a topi = slav. LIĬATI].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
leiță f. monedă de 1/2 leu.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
leít, -ă adj. (d. vsl. litĭ și liĭati-lĭeĭon, a turna, adică „turnat, absolut potrivit”. V. leĭcă 2, poleĭesc, sleĭesc, polivacĭ). Fam. Aidoma, absolut identic: acest băĭat e leit tată-su, fata e leită mă-sa. Leit poleit, absolut asemenea la chip.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) leíță f., pl. e (d. leŭ, monetă). Vechĭ. Tult (Șăĭn.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) leíță f., pl. e (d. leŭ). Ban. Leoaĭcă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tult m. (turc. tult, sülüs, d. ar. thulth, o treime; ngr. tulti, jumătate de leŭ). Vechĭ. O veche monetă turcească (numită și leiță) în valoare de 15-20 de parale. Iron. Un ort, un zlot, un tult și o oală de unt, destul de scump (în realitate). Ban. (d. sîrb.). Pĭesă de 20 de crăițarĭ. V. pițulă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
leit (pop.) adj. m., pl. leiți; f. leită, pl. leite
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
leiță (înv., reg.) s. f., g.-d. art. leiței; pl. leițe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
leit (pop.) adj. m., pl. leiți; f. leită, pl. leite
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
leiță (înv., pop.) s. f., g.-d. art. leiței; pl. leițe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
leit adj. m. pl. leiți; f. sg. leită, pl. leite
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
leiță (monedă; leoaică) s. f., g.-d. art. leiței; pl. leițe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
LEIT adj. v. lustruit, netezit, șlefuit, turnat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
LEIT adj. v. întocmai.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
LEIȚĂ s. v. leoaică.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
leit adj. v. LUSTRUIT. NETEZIT. ȘLEFUIT. TURNAT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LEIT adj. (reg.) sleit. (E ~ maică-sa.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
leiță s. v. LEOAICĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
leit (leită), adj. – 1. Poleit, lustruit, strălucitor. – 2. Care vine ca inelul pe deget, care corespunde perfect. – 3. Potrivit, asemănător. De la un verb care nu se conjugă, provenit din sl. lijati, lĕją, lĕješi „a topi” (Cihac, II, 168; Conev 76). Sensul ar fi de „făcut după model”, cf. fr. moulé, cf. Iordan, BF, IX, 149.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
leit, -ă, leiți, -te, adj. – (pop.) Aidoma, la fel, identic. – Din sl. lijati „a topi, a turna”, cu sensul de „ca turnat” (Șăineanu, Scriban; Cihac, Conev, cf. DER; DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
leit, leităadjectiv
- 1. (Despre îmbrăcăminte) Care cade perfect pe corpul cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: turnat
- Nu degeaba dăduse cinci poli: îi ședeau bine hainele nemțești leite pe trup. SLAVICI, O. I 329. DLRLC
- Fracul îl strînge... dar croitorul încredințează că parcă e leit pe trupul său. NEGRUZZI, S. I 238. DLRLC
- 1.1. (Despre oameni) Îmbrăcat într-o haină care cade perfect pe corp. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Te fălești că înainte-ți răsturnat-ai val-vîrtej Oștile leite-n zale de-mpărați și de viteji. EMINESCU, O. I 147. DLRLC
-
-
- 2. (Despre păr) Răsfirat pe spate și pe umeri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Albă, dalbă fată... Cu păr aurit, Pe umeri leit. ODOBESCU, S. III 200. DLRLC
-
- 3. În poezia populară: lustruit, netezit, strălucitor, șlefuit. DLRLCsinonime: lustruit netezit strălucitor șlefuit
- Un porumb frumos, leit... Despre apus a venit. ALECSANDRI, P. P. 395. DLRLC
-
- A fi (sau a semăna etc.) leit (sau leit-poleit, leit-poseclit) cu... = a fi întocmai, la fel, asemenea cu... DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: întocmai
- Sultănica era leită-poleită răposatul. DELAVRANCEA, S. 11. DLRLC
- Mumă-sa cum îl văzu, îl cunoscu, căci era leit tată-seu. ISPIRESCU, L. 144. DLRLC
- Trei lulele de lut negru, care sînt leite-poseclite «lulele romînești». ODOBESCU, S. II 288. DLRLC
- Crucile care sîngerau în cimitir, la para focului de sub troiță, erau leit aceste trunchiuri de goruni. GALACTION, O. I 268. DLRLC
-
etimologie:
- lejon, lejati DEX '98 DEX '09
leiță, leițesubstantiv feminin
- 1. Monedă de valoare mică (egală cu 20 de parale), care a circulat în trecut. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: leușor
- Cei care nu mergeau la rondul de săptămînă plăteau spătarului sau agăi o leiță. BĂLCESCU, O. I 34. DLRLC
- Găina și rața se vînd cîte o leiță. FILIMON, C. 168. DLRLC
-
etimologie:
- Leu + sufix -iță. DEX '09 DEX '98