2 intrări

31 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LEIT, -Ă, leiți, -te, adj. (Adesea adverbial) 1. (În expr.) A fi (sau a semăna etc.) leit (sau leit-poleit) cu... = a fi întocmai, la fel, asemenea cu... 2. (Înv.; despre îmbrăcăminte) Care cade perfect pe corpul cuiva. ♦ (Despre oameni) Îmbrăcat într-o haină care cade perfect pe corp. 3. (Înv.; despre păr) Răsfirat pe spate și pe umeri. – Din sl. lejon, lejati.

LEIT, -Ă, leiți, -te, adj. (Adesea adverbial) 1. (În expr.) A fi (sau a semăna etc.) leit (sau leit-poleit) cu... = a fi întocmai, la fel, asemenea cu... 2. (Înv.; despre îmbrăcăminte) Care cade perfect pe corpul cuiva. ♦ (Despre oameni) Îmbrăcat într-o haină care cade perfect pe corp. 3. (Înv.; despre păr) Răsfirat pe spate și pe umeri. – Din sl. lejon, lejati.

LEIȚĂ, leițe, s. f. (Înv. și pop.) Monedă de valoare mică (egală cu 20 de parale), care a circulat în trecut. – Leu2 + suf. -iță.

leit, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / V: liit / Pl: ~iți, ~e / E: slv лѣѭ, льꙗти] 1 a Care seamănă perfect cu cineva sau cu ceva. 2 av (Îcr poleit, poreclit; îe) A fi ~ cu, a semăna ~ cu Asemenea cu... 3 av (Îae) A fi întocmai. 4 a (Înv; d. îmbrăcăminte) Care cade perfect pe corpul cuiva Si: turnat. 5 a (Înv; d. oameni) Ale căror haine cad ca turnate pe corp. 6 a (Rar; d. păr) Răsfirat pe spate și pe umeri. 7 a (Îvp) Lustruit. 8 a (Îvp; pex) Strălucitor.

leiță2 sf [ At: BUDAI-DELEANU, LEX. / P: le-i~ / E: leu2 + -iță] (Îvp) 1 Monedă de aramă care valora douăzeci de parale, echivalentă cu un leu2 vechi. 2 (Pgn) Ban de valoare mică.

leiță1 sf [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie, 85v/7 / V: (reg) ~ință / P: le-i~ / E: leu1 + -iță] (Îvr) Leoaică.

LEIȚĂ, leițe, s. f. Monedă de valoare mică (egală cu 20 de parale), care a circulat în trecut. – Leu2 + suf. -iță.

LEIT, -Ă, leiți, -te, adj. 1. (Mai ales în expr.) A fi leit sau leit-poleit, leit-poseclit = a fi asemănător cu..., a fi întocmai, la fel, aidoma cu... Sultănica era leită-poleită răposatul. DELAVRANCEA, S. 11. Mumă-sa cum îl văzu, îl cunoscu, căci era leit tată-seu. ISPIRESCU, L. 144. Trei lulele de lut negru, care sînt leite-poseclite «lulele romînești». ODOBESCU, S. II 288. ◊ (Adverbial) Crucile care sîngerau în cimitir, la para focului de sub troiță, erau leit aceste trunchiuri de goruni. GALACTION, O. I 268. 2. (Despre îmbrăcăminte) Turnat (pe corp). Nu degeaba dăduse cinci poli: îi ședeau bine hainele nemțești leite pe trup. SLAVICI, O. I 329. Fracul îl strînge... dar croitorul încredințează că parcă e leit pe trupul său. NEGRUZZI, S. I 238. ♦ (Despre oameni) Îmbrăcat într-o haină ca turnată pe corp. Te fălești că înainte-ți răsturnat-ai val-vîrtej Oștile leite-n zale de-mpărați și de viteji. EMINESCU, O. I 147. ♦ Fig. (Despre păr, rar) Desfăcut, răsfirat (pe spate și pe umeri). Albă, dalbă fată... Cu păr aurit, Pe umeri leit. ODOBESCU, S. III 200. 3. (Rar; în poezia populară) Netezit, lustruit, strălucitor. Un porumb frumos, leit... Despre apus a venit. ALECSANDRI, P. P. 395. – Pronunțat: le-it.

LEIȚĂ, leițe, s. f. (Învechit) Monedă măruntă, leușor. Cei care nu mergeau la rondul de săptămînă plăteau spătarului sau agăi o leiță. BĂLCESCU, O. I 34. Găina și rața se vînd cîte o leiță. FILIMON, C. 168. – Pronunțat: le-i-.

LEIT ~tă (~ți, ~te) 1) Care se aseamănă perfect; foarte asemănător. ~ tată-său. 2) (despre haine) Care este bine ajustat pe corp; turnat. /<sl. lejon

leit a. 1. turnat: cu păr aurit pe umeri leit POP. oștile leite în zale EM.; 2. fig. aidoma: e leit tată-său. [Dela un verb lei, a topi = slav. LIĬATI].

leít, -ă adj. (d. vsl. litĭ și liĭati-lĭeĭon, a turna, adică „turnat, absolut potrivit”. V. leĭcă 2, poleĭesc, sleĭesc, polivacĭ). Fam. Aidoma, absolut identic: acest băĭat e leit tată-su, fata e leită mă-sa. Leit poleit, absolut asemenea la chip.

2) leíță f., pl. e (d. leŭ, monetă). Vechĭ. Tult (Șăĭn.).

1) leíță f., pl. e (d. leŭ). Ban. Leoaĭcă.

tult m. (turc. tult, sülüs, d. ar. thulth, o treime; ngr. tulti, jumătate de leŭ). Vechĭ. O veche monetă turcească (numită și leiță) în valoare de 15-20 de parale. Iron. Un ort, un zlot, un tult și o oală de unt, destul de scump (în realitate). Ban. (d. sîrb.). Pĭesă de 20 de crăițarĭ. V. pițulă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

leit (pop.) adj. m., pl. leiți; f. lei, pl. leite

leiță (înv., reg.) s. f., g.-d. art. leiței; pl. leițe

leit (pop.) adj. m., pl. leiți; f. leită, pl. leite

leiță (înv., pop.) s. f., g.-d. art. leiței; pl. leițe

leit adj. m. pl. leiți; f. sg. leită, pl. leite

leiță (monedă; leoaică) s. f., g.-d. art. leiței; pl. leițe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LEIT adj. v. lustruit, netezit, șlefuit, turnat.

leit adj. v. LUSTRUIT. NETEZIT. ȘLEFUIT. TURNAT.

LEIT adj. (reg.) sleit. (E ~ maică-sa.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

leit (leită), adj.1. Poleit, lustruit, strălucitor. – 2. Care vine ca inelul pe deget, care corespunde perfect. – 3. Potrivit, asemănător. De la un verb care nu se conjugă, provenit din sl. lijati, lĕją, lĕješi „a topi” (Cihac, II, 168; Conev 76). Sensul ar fi de „făcut după model”, cf. fr. moulé, cf. Iordan, BF, IX, 149.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

leit, -ă, leiți, -te, adj. – (pop.) Aidoma, la fel, identic. – Din sl. lijati „a topi, a turna”, cu sensul de „ca turnat” (Șăineanu, Scriban; Cihac, Conev, cf. DER; DEX, MDA).

Intrare: leit
leit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • leit
  • leitul
  • leitu‑
  • lei
  • leita
plural
  • leiți
  • leiții
  • leite
  • leitele
genitiv-dativ singular
  • leit
  • leitului
  • leite
  • leitei
plural
  • leiți
  • leiților
  • leite
  • leitelor
vocativ singular
plural
liit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: leiță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • leiță
  • leița
plural
  • leițe
  • leițele
genitiv-dativ singular
  • leițe
  • leiței
plural
  • leițe
  • leițelor
vocativ singular
plural
leință
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

leit, leiadjectiv

adesea adverbial
  • 1. învechit (Despre îmbrăcăminte) Care cade perfect pe corpul cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: turnat
    • format_quote Nu degeaba dăduse cinci poli: îi ședeau bine hainele nemțești leite pe trup. SLAVICI, O. I 329. DLRLC
    • format_quote Fracul îl strînge... dar croitorul încredințează că parcă e leit pe trupul său. NEGRUZZI, S. I 238. DLRLC
    • 1.1. (Despre oameni) Îmbrăcat într-o haină care cade perfect pe corp. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Te fălești că înainte-ți răsturnat-ai val-vîrtej Oștile leite-n zale de-mpărați și de viteji. EMINESCU, O. I 147. DLRLC
  • 2. învechit (Despre păr) Răsfirat pe spate și pe umeri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Albă, dalbă fată... Cu păr aurit, Pe umeri leit. ODOBESCU, S. III 200. DLRLC
  • 3. rar În poezia populară: lustruit, netezit, strălucitor, șlefuit. DLRLC
    • format_quote Un porumb frumos, leit... Despre apus a venit. ALECSANDRI, P. P. 395. DLRLC
  • chat_bubble A fi (sau a semăna etc.) leit (sau leit-poleit, leit-poseclit) cu... = a fi întocmai, la fel, asemenea cu... DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: întocmai
    • format_quote Sultănica era leită-poleită răposatul. DELAVRANCEA, S. 11. DLRLC
    • format_quote Mumă-sa cum îl văzu, îl cunoscu, căci era leit tată-seu. ISPIRESCU, L. 144. DLRLC
    • format_quote Trei lulele de lut negru, care sînt leite-poseclite «lulele romînești». ODOBESCU, S. II 288. DLRLC
    • format_quote Crucile care sîngerau în cimitir, la para focului de sub troiță, erau leit aceste trunchiuri de goruni. GALACTION, O. I 268. DLRLC
etimologie:

leiță, leițesubstantiv feminin

  • 1. învechit popular Monedă de valoare mică (egală cu 20 de parale), care a circulat în trecut. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: leușor
    • format_quote Cei care nu mergeau la rondul de săptămînă plăteau spătarului sau agăi o leiță. BĂLCESCU, O. I 34. DLRLC
    • format_quote Găina și rața se vînd cîte o leiță. FILIMON, C. 168. DLRLC
etimologie:
  • Leu + sufix -iță. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.