LEICÚȚĂ1, leicuțe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui leică1; leiculiță, leicușoară. – Leică1 + suf. -uță.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LEICÚȚĂ2, leicuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui leică2; pâlnioară. – Leică2 + suf. -uță.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LEICÚȚĂ s. v. petunie, pâlnioară, pâlniuță.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
leicúță (leiculiță; pâlnioară) s. f., g.-d. art. leicúței; pl. leicúțe
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink