2 intrări
20 de definiții
din care- explicative (13)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
LEHĂMETIT, -Ă, lehămetiți, -te, adj. (Reg.) Plictisit, scârbit, dezgustat, lehămetuit. – V. lehămeti.
LEHĂMETIT, -Ă, lehămetiți, -te, adj. (Reg.) Plictisit, scârbit, dezgustat, lehămetuit. – V. lehămeti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lehămetit, ~ă a [At: GALAN, B. II, 9 / V: ~ețit / Pl: ~iți, ~e / E: lehămeti] 1 (Reg) Plictisit. 2 Dezgustat. 3 Lihnit de foame. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LEHĂMETIT, -Ă, lehămetiți, -te, adj. Scîrbit, dezgustat.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LEHĂMETI, lehămetesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se sătura, a se plictisi, a se dezgusta, a se scârbi total (de ceva sau de cineva); a se lehămetisi, a se lehămetui. [Var.: lehămeți vb. IV] – Din lehamete.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
LEHĂMETI, lehămetesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se sătura, a se plictisi, a se dezgusta, a se scârbi total (de ceva sau de cineva); a se lehămetisi, a se lehămetui. [Var.: lehămeți vb. IV] – Din lehamete.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LEHĂMEȚI vb. IV v. lehămeti.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
LEHĂMEȚI vb. IV v. lehămeti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LEHĂMEȚI vb. IV v. lehămeti.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lehămeti vr [At: CREANGĂ, P. 322 / V: (rar) ~eți, ~hem~, lihămiți / Pzi: ~ețesc / E: lehamite] (Reg) 1 A se plictisi. 2 A se scârbi total de ceva sau de cineva Si: a se dezgusta, a se lehămetisi, a se lehămetui.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lehămeți v vz lehămeti
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lehămețit, ~ă a vz lehămetit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lehemeți v vz lehămeti
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lihămiți v vz lehămeti
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LEHĂMETI, lehămetesc, vb. IV. Refl. (Mold.; și în forma lehămeți) A se sătura (de ceva sau de cineva) pînă în gît; a-i fi silă, a se scîrbi, a se dezgusta, a se plictisi. S-a lehămețit în cele din urmă Grigore Vîrnav. GALAN, Z. R. 183. A fost nevoit să-și ieie tălpășița spre Humulești, lehămetindu-se de popie. CREANGĂ, A. 102. De la o vreme și babele și prietenii, lehămetindu-se, l-au dat în burduful dracului. id. P. 142. ◊ (Rar) Mi te-ai lehămetit de la inimă = mi-ai ieșit din inimă, nu te mai iubesc, nu mai vreau să știu de tine. Hai de mănîncă; dar să știi că mi te-ai lehămetit de la inimă. CREANGĂ, A. 69. – Variantă: lehămeți vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SE LEHĂMETI mă ~esc intranz. pop. A avea repulsie, dezgust (față de ceva sau de cineva); a pierde completamente dorința (de ceva); a se dezgusta. /Din lehamete
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
lehă- și lehemetésc, -tuĭésc și -tisésc (mă) v. refl. (d. lehamite). Mold. nord. Mă plictisesc, mă scîrbesc grozav. Mă lehămetesc cuĭva, îĭ ajung absolut nesuferit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
lehămeti (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă lehămetesc, 3 sg. se lehămetește, imperf. 1 sg. mă lehămeteam; conj. prez. 1 sg. să mă lehămetesc, 3 să se lehămetească; imper. 2 sg. afirm. lehămetește-te; ger. lehămetindu-mă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!lehămeti (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se lehămetește, imperf. 3 sg. se lehămetea; conj. prez. 3 să se lehămetească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
lehămeti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lehămetesc, imperf. 3 sg. lehămetea; conj. prez. 3 sg. și pl. lehămetească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
LEHĂMETIT adj. v. dezgustat, îngrețoșat, plictisit, sătul, săturat, scârbit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
lehămetit adj. v. DEZGUSTAT. ÎNGREȚOȘAT. PLICTISIT. SĂTUL. SĂTURAT. SCÎRBIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LEHĂMETI vb. v. dezgusta, îngrețoșa, plictisi, sătura, scârbi, urî.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
lehămeti vb. v. DEZGUSTA. ÎNGREȚOȘA. PLICTISI. SĂTURA. SCÎRBI. URÎ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (V401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
lehămetit, lehămetităadjectiv
- 1. Dezgustat, lehămetuit, plictisit, scârbit, sătul, săturat, îngrețoșat. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: dezgustat lehămetuit plictisit scârbit sătul săturat îngrețoșat
etimologie:
- lehămeti DEX '98 DEX '09
lehămeti, lehămetescverb
- 1. A se sătura, a se plictisi, a se dezgusta, a se scârbi total (de ceva sau de cineva); a se lehămetisi, a se lehămetui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- S-a lehămețit în cele din urmă Grigore Vîrnav. GALAN, Z. R. 183. DLRLC
- A fost nevoit să-și ieie tălpășița spre Humulești, lehămetindu-se de popie. CREANGĂ, A. 102. DLRLC
- De la o vreme și babele și prietenii, lehămetindu-se, l-au dat în burduful dracului. CREANGĂ, P. 142. DLRLC
- Mi te-ai lehămetit de la inimă = mi-ai ieșit din inimă, nu te mai iubesc, nu mai vreau să știu de tine. DLRLC
- Hai de mănîncă; dar să știi că mi te-ai lehămetit de la inimă. CREANGĂ, A. 69. DLRLC
-
-
etimologie:
- lehamete DEX '98 DEX '09