2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LEHĂMETI, lehămetesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se sătura, a se plictisi, a se dezgusta, a se scârbi total (de ceva sau de cineva); a se lehămetisi, a se lehămetui. [Var.: lehămeți vb. IV] – Din lehamete.

LEHĂMETI, lehămetesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se sătura, a se plictisi, a se dezgusta, a se scârbi total (de ceva sau de cineva); a se lehămetisi, a se lehămetui. [Var.: lehămeți vb. IV] – Din lehamete.

LEHĂMEȚI vb. IV v. lehămeti.

lehămeti vr [At: CREANGĂ, P. 322 / V: (rar) ~eți, ~hem~, lihămiți / Pzi: ~ețesc / E: lehamite] (Reg) 1 A se plictisi. 2 A se scârbi total de ceva sau de cineva Si: a se dezgusta, a se lehămetisi, a se lehămetui.

LEHĂMETI, lehămetesc, vb. IV. Refl. (Mold.; și în forma lehămeți) A se sătura (de ceva sau de cineva) pînă în gît; a-i fi silă, a se scîrbi, a se dezgusta, a se plictisi. S-a lehămețit în cele din urmă Grigore Vîrnav. GALAN, Z. R. 183. A fost nevoit să-și ieie tălpășița spre Humulești, lehămetindu-se de popie. CREANGĂ, A. 102. De la o vreme și babele și prietenii, lehămetindu-se, l-au dat în burduful dracului. id. P. 142. ◊ (Rar) Mi te-ai lehămetit de la inimă = mi-ai ieșit din inimă, nu te mai iubesc, nu mai vreau să știu de tine. Hai de mănîncă; dar să știi că mi te-ai lehămetit de la inimă. CREANGĂ, A. 69. – Variantă: lehămeți vb. IV.

A SE LEHĂMETI mă ~esc intranz. pop. A avea repulsie, dezgust (față de ceva sau de cineva); a pierde completamente dorința (de ceva); a se dezgusta. /Din lehamete

lehă- și lehemetésc, -tuĭésc și -tisésc (mă) v. refl. (d. lehamite). Mold. nord. Mă plictisesc, mă scîrbesc grozav. Mă lehămetesc cuĭva, îĭ ajung absolut nesuferit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

lehămeti (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă lehămetesc, 3 sg. se lehămetește, imperf. 1 sg. mă lehămeteam; conj. prez. 1 sg. să mă lehămetesc, 3 să se lehămetească; imper. 2 sg. afirm. lehămetește-te; ger. lehămetindu-mă

!lehămeti (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se lehămetește, imperf. 3 sg. se lehămetea; conj. prez. 3 să se lehămetească

lehămeti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lehămetesc, imperf. 3 sg. lehămetea; conj. prez. 3 sg. și pl. lehămetească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LEHĂMETI vb. v. dezgusta, îngrețoșa, plictisi, sătura, scârbi, urî.

lehămeti vb. v. DEZGUSTA. ÎNGREȚOȘA. PLICTISI. SĂTURA. SCÎRBI. URÎ.

Intrare: lehemeti
lehemeti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: lehămeti
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lehămeti
  • lehămetire
  • lehămetit
  • lehămetitu‑
  • lehămetind
  • lehămetindu‑
singular plural
  • lehămetește
  • lehămetiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lehămetesc
(să)
  • lehămetesc
  • lehămeteam
  • lehămetii
  • lehămetisem
a II-a (tu)
  • lehămetești
(să)
  • lehămetești
  • lehămeteai
  • lehămetiși
  • lehămetiseși
a III-a (el, ea)
  • lehămetește
(să)
  • lehămetească
  • lehămetea
  • lehămeti
  • lehămetise
plural I (noi)
  • lehămetim
(să)
  • lehămetim
  • lehămeteam
  • lehămetirăm
  • lehămetiserăm
  • lehămetisem
a II-a (voi)
  • lehămetiți
(să)
  • lehămetiți
  • lehămeteați
  • lehămetirăți
  • lehămetiserăți
  • lehămetiseți
a III-a (ei, ele)
  • lehămetesc
(să)
  • lehămetească
  • lehămeteau
  • lehămeti
  • lehămetiseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lehămeți
  • lehămețire
  • lehămețit
  • lehămețitu‑
  • lehămețind
  • lehămețindu‑
singular plural
  • lehămețește
  • lehămețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lehămețesc
(să)
  • lehămețesc
  • lehămețeam
  • lehămeții
  • lehămețisem
a II-a (tu)
  • lehămețești
(să)
  • lehămețești
  • lehămețeai
  • lehămețiși
  • lehămețiseși
a III-a (el, ea)
  • lehămețește
(să)
  • lehămețească
  • lehămețea
  • lehămeți
  • lehămețise
plural I (noi)
  • lehămețim
(să)
  • lehămețim
  • lehămețeam
  • lehămețirăm
  • lehămețiserăm
  • lehămețisem
a II-a (voi)
  • lehămețiți
(să)
  • lehămețiți
  • lehămețeați
  • lehămețirăți
  • lehămețiserăți
  • lehămețiseți
a III-a (ei, ele)
  • lehămețesc
(să)
  • lehămețească
  • lehămețeau
  • lehămeți
  • lehămețiseră
lehemeți
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lihămiți
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lehămeti, lehămetescverb

  • 1. regional A se sătura, a se plictisi, a se dezgusta, a se scârbi total (de ceva sau de cineva); a se lehămetisi, a se lehămetui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote S-a lehămețit în cele din urmă Grigore Vîrnav. GALAN, Z. R. 183. DLRLC
    • format_quote A fost nevoit să-și ieie tălpășița spre Humulești, lehămetindu-se de popie. CREANGĂ, A. 102. DLRLC
    • format_quote De la o vreme și babele și prietenii, lehămetindu-se, l-au dat în burduful dracului. CREANGĂ, P. 142. DLRLC
    • chat_bubble rar Mi te-ai lehămetit de la inimă = mi-ai ieșit din inimă, nu te mai iubesc, nu mai vreau să știu de tine. DLRLC
      • format_quote Hai de mănîncă; dar să știi că mi te-ai lehămetit de la inimă. CREANGĂ, A. 69. DLRLC
etimologie:
  • lehamete DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.