LEGĂTOARE, legători, s. f. 1. Mănunchi de paie sau de spice cu care se leagă snopii. Mai faceți pentru snopi legători. BENIUC, V. 75. Snopii sînt dezlegați din legători. PAMFILE, A. R. 203. 2. (Popular) Basma cu care se leagă femeile la cap. 3. (Învechit și popular) Cravată. Își ștergea de pe frunte broboanele de sudoare cît mărgăritarul acului înfipt în legătoarea de la gît. C. PETRESCU, A. R. 26. Sub bărbia cu îndoituri proaspăt rase și pudruite, țipa, de-ți amețea privirea, fiongul imens al unei legători roșii. HOGAȘ, M. N. 32. Alții au cămașă scrobită, guler călcat și legătoare de mătase la gît. SLAVICI, O. I 332. ♦ Fular.

LEGĂTOARE ~ f. 1) Obiect (fâșie de pânză, basma, bandă etc.) cu care se leagă ceva. 2) Mănunchi de paie, de fân sau de spice cu care se leagă snopii. /a lega + suf. ~toare

legătoare f. 1. basmà de legat capul; 2. cravată; 3. cei doi căpriori ai unei case țărănești.

legătoáre f., pl. orĭ. Cravată saŭ basma cu care te legĭ la gît. Sfoară, bată, funie saŭ lanț care servește la ținut ceva legat (de ex., cĭorapiĭ pe picĭor în loc de calțavete, un cîne ca să nu fugă ș. a.).

LEGĂTOR, -OARE, (I) legători, -oare, s. m. și f., (II) legători, s. f. I. S. m. și f. Persoană specializată în legatul cărților. 2. Persoană care leagă snopii. II. S. f. Obiect cu care sau în care se leagă ceva. ♦ Spec. Mănunchi de paie sau de spice cu care se leagă snopii. ♦ Spec. Basma. ♦ Spec. (Înv.) Cravată. ♦ Spec. (Înv.) Fular. – Lega + suf. -ător.

legător, ~oare [At: DA / Pl: ~i, ~oare / E: lega¹ + -tor] 1 smf Persoană specializată în legatul cărților. 2 smf Persoană care leagă snopi. 3-4 sf Obiect (cu care sau) în care se leagă ceva. 5 sf (Spc) Mănunchi de paie sau de spice cu care se leagă snopii Si: legătură (79). 6 sf (Spc) Basma. 7 sf (Înv) Cravată. 8 (Spc; înv) Fular.

LEGĂTOR, -OARE, legători, -oare, subst. I. S. m. și f. 1. Persoană specializată în legatul cărților. 2. Persoană care leagă snopii. II. S. f. Obiect cu care sau în care se leagă ceva. ♦ Spec. Mănunchi de paie sau de spice cu care se leagă snopii. ♦ Spec. Basma. ♦ Spec. (Înv.) Cravată. ♦ Spec. (Înv.) Fular. – Lega + suf. -ător.

LEGĂTOR, -OARE, legători, -oare, s. m. și f. 1. Persoană specialistă în meșteșugul legării cărților. 2. Persoană care leagă snopii. Voia ca... el să aleagă pe oameni și cosași și legători, și fete ce trec de-a lungul brazdei s-adune în urma cosașului mănunchii sub secere. SLAVICI, O. I 213.

LEGĂTOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. 1) Muncitor specializat în operații de cartonare și legare. ~ de cărți. 2) Lucrător agricol care leagă snopii. /a lega + suf. ~ător

legătoare² (persoană) s. f., g.-d. art. legătoarei; pl. legătoare

legătoare¹ (obiect) s. f., g.-d. art. legătorii; pl. legători

legătoare² (obiect) s. f., g.-d. art. legătorii; pl. legători

legătoare¹ (persoană) s. f., g.-d. art. legătoarei; pl. legătoare

legătoare (persoană) s. f., g.-d. art. legătoarei; pl. legătoare

legătoare (obiect) s. f., g.-d. art. legătorii; pl. legători

secerătoare-legătoare s. f., g.-d. art. secerătorii-legători; pl. secerători-legători

secerătoare-legătoare s. f., g.-d. art. secerătorii-legători; pl. secerători-legători

secerătoare-legătoare s. f., pl. secerători-legători

LEGĂTOARE s. v. bandaj, cravată, fașă, pansament, tifon.

LEGĂTOARE s. v. legătură.

legătoare s. v. BANDAJ. CRAVATĂ. FAȘĂ. PANSAMENT. TIFON.

LEGĂTOARE s. legătură, (înv.) legămînt. (O ~ cam șubredă.)

LEGĂTOR s. (rar) scorțitor, (Transilv.) compactor. (~ de cărți.)

LEGĂTOR s. (rar) scorțitor, (Transilv.) compactor. (~ de cărți.)