9 definiții pentru legitimism
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
LEGITIMISM s. n. Principiu monarhic afirmat în timpul mișcărilor revoluționare ale burgheziei din Europa, care proclamă dreptul inalienabil la tron al monarhiilor legitime. – Din germ. Legitimismus.
legitimism sns [At: EMINESCU, O. IX, 164 / E: fr légitimisme] 1 Doctrină politică care proclamă supremația autorității monarhice și dreptul inalienabil la tron al dinastiilor legitime (12) care au fost detronate Si: legitimitate (6). 2 (Fig) Justificare. 3 (Fig) Motivare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LEGITIMISM s. n. Teorie care proclamă drept principiu fundamental dreptul inalienabil la tron al dinastiilor legitime (răsturnate în urma unor evenimente sociale sau politice) și puterea absolută a acestora. – Din germ. Legitimismus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LEGITIMISM s.n. Teorie care proclamă drept principiu fundamental al orînduirii de stat „dreptul” sfînt și inalienabil la tron al dinastiilor legitime și puterea absolută a acestora. [< fr. légitimisme].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LEGITIMISM s. n. principiu care proclamă dreptul inali-enabil la tron al dinastiilor legitime. (< fr. légitimisme)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
LEGITIMISM n. Teorie care proclamă drept principiu al orânduirii de stat monarhia ereditară. /<germ. Legitimismus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
legitimism s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
legitimism s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
legitimism s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
legitimismsubstantiv neutru
- 1. Principiu monarhic afirmat în timpul mișcărilor revoluționare ale burgheziei din Europa, care proclamă dreptul inalienabil la tron al monarhiilor legitime. DEX '09 DN
etimologie:
- Legitimismus DEX '09 DEX '98