2 definiții pentru legiferator
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
legiferator, ~oare a [At: VIANU, L. U. 164 / Pl: ~i, ~oare / E: legifera + -tor] (Rar) 1 Care reglementează în temeiul legii (37). 2 Care adoptă legi (37). 3 Justițiar.
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
legiferator adj. m., pl. legiferatori; f. sg. și pl. legiferatoare
- sursa: DOR (2008)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: legiferator
legiferator adjectiv
| adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)