15 definiții pentru legifera

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LEGIFERA, legiferez, vb. I. Tranz. A elabora și a adopta o lege; a stabili ceva prin lege. – Din fr. légiférer.

LEGIFERA, legiferez, vb. I. Tranz. A elabora și a adopta o lege; a stabili ceva prin lege. – Din fr. légiférer.

legifera [At: KOGĂLNICEANU, O. IV1, 77 / V: ~ri / Pzi: ~rez, (rar) legifer / E: fr legiférer, it legiferare] 1-2 vti A elabora (legi sau) o lege (37). 3-4 vti A adopta (legi sau) o lege (37). 5 vt A reglementa prin lege (37). 6 vt A consfinți prin lege (37). 7 vi (Fig) A impune reguli stricte. 8 vt A stabili legi (37), reguli care guvernează un anumit domeniu.

LEGIFERA, legiferez, vb. I. Tranz. A face, a promulga o lege; a stabili ceva prin lege. Guvernul forțelor democrate... a legiferat reforma agrară în ziua de 22 martie 1945. IST. R.P.R. 686. Toate aceste măsuri legiferate, care aveau drept scop să îngenunche femeia, au dispărut cu totul. SAHIA, U.R.S.S. 107.

LEGIFERA vb. I. tr. A face o lege; a stabili ceva prin lege. [< it. legiferare, fr. légiférer, cf. lat. legifer – cel care face legi].

LEGIFERA vb. tr. a elabora și a adopta legi. (< fr. légiférer, it. legiferare)

A LEGIFERA ~ez tranz. 1) (legi) A elabora și adopta în calitate de organ în drept. 2) A stabili prin lege; a face să fie legal. /<fr. légiférer

*legiferéz v. intr. (fr. légiférer, a legifera, d. lat. légifer, legiferi, legislator). Fac legĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

legifera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. legiferez, 3 legiferea; conj. prez. 1 sg. să legiferez, 3 să legifereze

legifera (a ~) vb., ind. prez. 3 legiferea

legifera vb., ind. prez. 1 sg. legiferez, 3 sg. și pl. legiferea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LEGIFERA vb. (JUR.) a legaliza, a reglementa, (înv.) a legiui. (A ~ o anumită situație.)

Intrare: legifera
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • legifera
  • legiferare
  • legiferat
  • legiferatu‑
  • legiferând
  • legiferându‑
singular plural
  • legiferea
  • legiferați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • legiferez
(să)
  • legiferez
  • legiferam
  • legiferai
  • legiferasem
a II-a (tu)
  • legiferezi
(să)
  • legiferezi
  • legiferai
  • legiferași
  • legiferaseși
a III-a (el, ea)
  • legiferea
(să)
  • legifereze
  • legifera
  • legiferă
  • legiferase
plural I (noi)
  • legiferăm
(să)
  • legiferăm
  • legiferam
  • legiferarăm
  • legiferaserăm
  • legiferasem
a II-a (voi)
  • legiferați
(să)
  • legiferați
  • legiferați
  • legiferarăți
  • legiferaserăți
  • legiferaseți
a III-a (ei, ele)
  • legiferea
(să)
  • legifereze
  • legiferau
  • legifera
  • legiferaseră
legiferi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

legifera, legiferezverb

  • 1. A elabora și a adopta o lege; a stabili ceva prin lege. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Guvernul forțelor democrate... a legiferat reforma agrară în ziua de 22 martie 1945. IST. R.P.R. 686. DLRLC
    • format_quote Toate aceste măsuri legiferate, care aveau drept scop să îngenunche femeia, au dispărut cu totul. SAHIA, U.R.S.S. 107. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.