LÉGIC, -Ă, legici, -ce, adj. Care are caracter de lege obiectivă. – Lege + suf. -ic (după rus. zakonomernâi).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LÉGIC ~că (~ci, ~ce) Care este în conformitate cu legile obiective. /lege + suf. ~ic
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LÉGIC, -Ă adj. Care are caracter obligatoriu, de lege. [< lege + -ic].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LÉGIC, -Ă adj. cu caracter obligatoriu, de lege. (< lege + -ic)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

légic adj. m., pl. légici; f. sg. légică, pl. légice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink