leghe sf [At: GHEOGRAFIE, 11²/5 / V: (înv) legă / Pl: ~, (înv) leghi, (îvr) ~ge / E: it lega] 1 Unitate de măsură pentru distanțe terestre sau maritime, variind între 3 și 7,5 km. 2 (Îs) ~ (terestră) comună Unitate de măsură pentru distanțe de uscat, egală cu 4, 444 km. 3 (Îs) ~ marină Unitate de măsură pentru distanțe de apă, egală cu 5, 555 km. 4 (Îs) ~ geografică Unitate de măsură pentru distanțe egală cu 7,408 km. 5 (Îs) ~ pătrată Unitate de măsură pentru suprafețe egală cu aproximativ 197 m².

LEGHE, leghe, s. f. Unitate de măsură folosită în trecut, mai ales în țările din apusul Europei, pentru distanțele terestre sau maritime și variind ca lungime, de la o țară la alta, între 3000 și 7500 de metri.

LEGHE s.f. Veche măsură pentru distanță, folosită în apusul Europei, variind ca lungime între 3000 și 7500 m. [Pl. invar. / < it. lega].

LEGHE s. f. unitate de măsură pentru distanțe, anterioară sistemului metric, între 4 și 5,5 km. (< it. lega)

LEGHE ~ f. Unitate de măsură a distanțelor, folosită în unele țări din Europa Occidentală, care variază între 3000 și 7500 m. /<it. lega

leghe f. veche măsură itinerară franceză în valoare de 4 kilometri. [Formațiune literară după it. lega].

*léghe f., pl. leghĭ (it. lega, fr. lieue, d. lat. leuca și leuga, cuv. galic). O veche măsură itinerară franceză de lungime variabilă: leghea chilometrică (4 chilometri), leghea comună (25 într’un grad, adică 4,444 de metri și jumătate), leghea marină (20 într’un grad, adică 5,555 de metri și jumătate).

legă sf vz leghe

leghe s. f., g.-d. art. leghei; pl. leghe

leghe s. f., g.-d. art. leghei; pl. leghe

leghe s f., g.-d. art. leghei; pl. leghe

leghe, leghi.

leghe (leghe), s. f. – Măsură de lungime. It. lega (DAR); este un sing. refăcut după pl. leghe.