LEGENDÁR, -Ă, legendari, -e, adj. De legendă, de domeniul legendei, care constituie o legendă. ♦ Care a intrat în legendă datorită faptelor sale excepționale. – Din fr. légendaire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LEGENDÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de legendă; propriu legendei. 2) fig. Care iese din cadrul realului. /<fr. légendaire
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LEGENDÁR, -Ă adj. De (sau din) legendă; fabulos; faimos, de basm, extraordinar. [Cf. fr. légendaire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LEGENDÁR, -Ă adj. de, din legendă; fabulos; fantastic, extraordinar. (< fr. légendaire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

LEGENDÁR adj. 1. v. fantastic. 2. faimos. (Un erou ~ al independenței.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

legendár adj. m., pl. legendári; f. sg. legendáră, pl. legendáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink