legatorie sf [At: DN³ / Pl: ~ii / E: lat legatoria (provincia)] (Rar; liv) Provincie romană condusă de un legat³ (1).

LEGATORIE s.f. Provincie romană condusă de un legat. [Gen. -iei. / < lat. legatoria (provincia)].

LEGATORIE s. f. provincie romană condusă de un legat¹ (1). (< lat. legatorie)

LEGĂTORIE, (1) legătorii, s. f. 1. Atelier sau secție dintr-o întreprindere în care se cartonează sau se broșează cărți, reviste etc. 2. Meseria legătorului de cărți. 3. Ramură a industriei poligrafice care se ocupă cu legarea materialului tipărit. – Legător + suf. -ie.

legătorie sf [At: DA / Pl: ~ii / E: legător + -ie] 1 Atelier dntr-o întreprindere în care se cartonează cărți, reviste etc. 2 Meserie a legătorului (1).

LEGĂTORIE, (1) legătorii, s. f. 1. Atelier sau secție dintr-o întreprindere în care se cartonează sau se broșează cărți, reviste etc. 2. Meseria legătorului de cărți. – Legător + suf. -ie.

LEGĂTORIE, legătorii, s. f. Atelier sau secție într-o tipografie în care se cartonează, se broșează cărți, reviste etc. ♦ Meseria legătorului de cărți.

LEGĂTORIE ~i f. 1) Meseria legătorului de cărți. 2) Atelier sau întreprindere unde se leagă, se cartonează o carte, o revistă etc. [G.-D. legătoriei] /legător + suf. ~ie

legătorie f. atelierul legătorului.

legătoríe f. (după fr. reliure). Barb. Meseria de legător de cărțĭ. Prăvălia saŭ atelieru legătoruluĭ. – Curat rom. și ob. în popor scorțitorie.

legătorie s. f., art. legătoria, g.-d. art. legătoriei; (ateliere) pl. legătorii, art. legătoriile (desp. -ri-i-)

legătorie s. f., art. legătoria, g.-d. art. legătoriei; (ateliere) pl. legătorii, art. legătoriile

legătorie s. f., art. legătoria, g.-d. art. legătoriei; (ateliere) pl. legătorii, art. legătoriile

LEGĂTORIE s. (rar) cartonaj, scorțitorie, (Transilv.) compactorie. (~ de cărți.)

LEGĂTORIE s. (rar) cartonaj, scorțitorie, (Transilv.) compactorie. (~ de cărți.)

legătorie, legătorii s. f. (intl., înv.) riscul de a fi arestat; arestare iminentă.