legatáră s. f., g.-d. art. legatárei; pl. legatáre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LEGATÁR, -Ă, legatari, -e, s. m. și f. Persoană care beneficiază de un legat2. – Din fr. légataire, lat. legatarius.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ionel_bufu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LEGATÁR ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană în favoarea căreia se face un legat. /<lat. legatarius, fr. légataire
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LEGATÁR, -Ă s.m. și f. Beneficiar al unui legat. ◊ Legatar universal = cel căruia cineva îi lasă prin testament întreaga sa avere. [Cf. fr. légataire, lat. legatarius].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LEGATÁR, -Ă s. m. f. beneficiar al unui legat2. (< fr. légataire, lat. legatarius)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
legatár s. n., pl. legatári
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink