leghezeu sn [At: REC. CRIT. IV, 144 / V: lede~, lege~ / Pl: ~eie / E: mg legyezö „evantai”] (Trs) Mătură cu coadă lungă sau târn¹ cu ajutorul căruia se adună grâul din pleava și din paiele rămase după vânturat Si: (reg) primitea.

ledezeu sn vz leghezeu

legezău sn vz leghezeu

ledezeu s.n. (reg.) mătura sau târsul cu care se alege grâul de pleavă, de paie.