3 definiții pentru lecuț
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
lecuț sn [At: JARNÍK-BÎRSEANU, D. 456 / Pl: ~uri / E: leac + -uț] 1-12 (Reg; șhp) Lecușor (1-12).
LECUȚ s. n. (Popular) Diminutiv al lui leac. Și te du pe cel pîrău Pînă-i da de făgădău, C-acolo-i lecuțul meu. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 456.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LECUȚ s. n. (Pop.) Diminutiv al lui leac.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Intrare: lecuț
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
lecuțsubstantiv neutru
- 1. Diminutiv al lui leac. DLRLC
- Și te du pe cel pîrău Pînă-i da de făgădău, C-acolo-i lecuțul meu. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 456. DLRLC
-
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.