10 definiții pentru lectoră
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
LECTOR1, -Ă, lectori, -e, s. m. și f. (Rar la f.) 1. Grad în unele instituții de învățământ superior, mai mare decât asistentul și mai mic decât conferențiarul; persoană care are acest grad. 2. Membru al unui lectorat (2). 3. (Ieșit din uz) Persoană care ținea lecții sau care conducea seminariile în învățământul politic, în universitățile populare etc. – Din germ. Lektor.
LECTOR1, -Ă, lectori, -e, s. m. și f. 1. Grad în unele instituții de învățământ superior, mai mare decât asistentul și mai mic decât conferențiarul; persoană care are acest grad. 2. Membru al unui lectorat (2). 3. (Ieșit din uz) Persoană care ținea lecții sau care conducea seminariile în învățământul politic, în universitățile populare etc. – Din germ. Lektor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
LECTOR, -Ă, lectori, -e, s. m. și f. 1. Grad în unele instituții de învățămînt superior, între asistent și conferențiar. ♦ Persoană care ține lecții sau care conduce seminariile în diferitele forme ale învățămîntului politic. Un ajutor prețios pentru îmbunătățirea calității învățămîntului de partid îl constituie grupele de lectori de pe lîngă fiecare comitet regional de partid. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2792. 2. (Rar) Cititor. Catalogul bibliotecii e alcătuit în ordine alfabetică, după numele autorului. Alte cataloage indică lectorilor subiectul cărții. STANCU, U.R.S.S, 32. Cine este omul adevărat al acestor întîmplări. – Dan ori Dionis? Mulți din lectorii noștri vor fi căutat cheia întîmplărilor lui în lucrurile ce-l încunjurau. EMINESCU, N. 83.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LECTOR1, -Ă s.m. și f. 1. Grad didactic universitar, situat între asistent și conferențiar; persoană care deține acest grad. 2. Membru al unui lectorat (2). 3. Conducător de seminarii în diferite forme de învățămînt politic. [< germ. Lektor].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LECTOR1, -Ă s. m. f. 1. grad didactic universitar, între asistent și conferențiar; cel care îl deține. 2. membru al unui lectorat (2). (< germ. Lektor)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
LECTOR1 ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) Persoană care predă un obiect de studiu într-o instituție de învățământ superior. 2) Persoană cu grad didactic universitar aflat între cel de asistent și cel de conferențiar. /<germ. Lektor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
lectoră (referentă) (rar) s. f., g.-d. art. lectorei; pl. lectore
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
lectoră (rar) s. f., g.-d. art. lectorei; pl. lectore
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
lectoră s. f., g.-d. art. lectorei; pl. lectore
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
lector (ajutorul profesorului de limbi moderne).
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
lector, lectorisubstantiv masculin lectoră, lectoresubstantiv feminin
- 1. Grad în unele instituții de învățământ superior, mai mare decât asistentul și mai mic decât conferențiarul; persoană care are acest grad. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
-
- 3. Persoană care ținea lecții sau care conducea seminariile în învățământul politic, în universitățile populare etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Un ajutor prețios pentru îmbunătățirea calității învățămîntului de partid îl constituie grupele de lectori de pe lîngă fiecare comitet regional de partid. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2792. DLRLC
-
etimologie:
- Lektor DEX '09 DEX '98 DN