LECTÍCĂ, lectici, s. f. Un fel de pat sau de scaun, purtat de cai sau de oameni, întrebuințat ca mijloc de locomoție în antichitatea romană, în evul mediu și (astăzi) în unele țări orientale; litieră. [Acc. și: léctică] – Lat. lectica.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de romac | Semnalează o greșeală | Permalink

LECTÍCĂ s.f. Pat sau scaun portativ acoperit, purtat de cai sau de oameni (sclavi) și folosit în antichitate, în evul mediu și astăzi în unele țări coloniale ca mijloc de locomoție pentru cei bogați; litieră. [Acc. și léctică, pl. -ci, -ce. / < lat. lectica].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LECTÍCĂ s. f. pat, scaun portativ acoperit, purtat de cal sau de oameni (sclavi) și folosit în antichitatea romană, în evul mediu și în unele țări coloniale, ca mijloc de locomoție; litieră. (< lat. lectica)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

LÉCTICĂ s. litieră, (rar) palanchin. (Mergea în ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

léctică (léctice), s. f. – Litieră. – Var. (înv.) leftică, leptică. Lat. lectica (sec. XVII). Candrea, Elemente, 404, presupune, nu știm cu cîtă dreptate, că mag. laptika „car cu două roți” provine rom.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

lectícă s. f., g.-d. art. lectícii; pl. lectíci
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink