leșiere sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (îvr) ~iare / Pl: ~ri / E: leșia] 1-2 Spălare cu leșie (1-2). 3 (Reg; fig) Greutate la inimă. 4 (Reg) Leșin (2).

leșia [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pzi: ~iez, (reg) leșii, leșiu / E: leșie] (Pop) 1 vt A spăla cu leșie (1). 2 vi A ~ de la inimă A simți o senzație de slăbiciune. 3 vi (Îae) A nu-i fi nici foame, nici sete. 4 vr A se spăla pe cap Si: (pop) a se la. corectat(ă)

leșiare sf vz leșiere

leșier sn [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (reg) ~iu / Pl: ~e / E: leșie + -ar] 1 (Pop) Bucată de țesătură din cânepă în care se pune cenușa pentru făcut leșie (2), prin care se strecoară leșia (2) sau cu care se acoperă rufele când se toarnă leșia (2). 2 (Îvr) Butoi sau cadă cu leșie (1). 3 (Îvr) Persoană care prepara leșia (2). 4 (Reg) Lăicer.

leșieriu sn vz leșier

LEȘIA, leșiez, vb. I. Tranz. (Rar) A spăla cu leșie. (Refl.) Că dacă m-oi leșia... Părul meu n-o mai cădea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 88.

LEȘIER, leșiere, s. n. (Regional) Lăicer. Un pat de scînduri acoperit c-un leșier. CAMILAR, N. II 21.

LEȘIA, leșiez, vb. I Tranz. (Rar) A spăla cu leșie. – Din leșie¹.

LEȘIER, leșiere, s. n. (Reg.) Pînză groasă de cînepă, în care se pune cenușa pentru facerea leșiei sau prin care se strecoară leșia făcută din cenușă. – Din leșie¹ + suf. -ar.

leșià v. a (se) spăla cu leșie.

leșíĭ, a leșiá v. tr. (var. din leșin și infl. de leșie). Nord. Mă leșie (la stomah), îmĭ vine leșin (la stomah), de foame. – În Olt. leșuĭesc: cînd vă e foame răŭ, să stațĭ pe loc, să nu umblațĭ, că maĭ răŭ vă leșuițĭ (NPl. Ceaur, 123).

leșia (a ~) (pop.) (desp. -și-a) vb., ind. prez. 1 sg. leșiez (desp. -și-ez), 3 leșiază, 1 pl. leșiem; conj. prez. 1 sg. să leșiez, 3 să leșieze; ger. leșiind (desp. -și-ind)

leșia (a ~) (pop.) (-și-a) vb., ind. prez. 3 leșiază; conj. prez. 3 să leșieze (-și-e-); ger. leșiind (-și-ind)

leșia vb. (sil. -și-a), ind. prez. 1 leșiez; conj. prez. 3 sg. și pl. leșieze (sil. -și-e-); ger. leșiind (sil. -și-ind)

leșiez, -șiază 3, șieze 3 conj., -șiam 1 imp., -șiind ger., -șiere inf. s.

leșiere s.f. (reg.) v. Leșin. Sfârșeală.

LEȘIER s. v. cenușar.

leșia vb. I. tr., refl. (pop.) v. Spăla.

leșier s.n. (reg.) 1 (gosp.) v. Cenușar. 2 v. Cergă. Cuvertură. Față de pat. Învelitoare. Pătură. Velință.

leșier s. v. CENUȘAR.

leșiá, leșiez, v.t. (reg.) A spăla cu leșie: „Luni dimineață femeile leșieu toate vasele cu leșie de cenușe, ca să poți mânca de post din ele” (Bilțiu, 2009: 70). – Din leșie (MDA).

leșiér, leșiere, s.n. (reg.) Bucată de pânză în care se pune cenușa când se face leșie; cenușer. – Din leșie + suf. -ar (MDA).