leșiat¹ sn [At: ȘEZ. IX, 152 / P: ~și-at / Pl: ~uri / E: leșia] (Rar) Spălare pe cap Si: lăut.

leșiat², ~ă [At: PONTBRIANT, D. / P: ~și-at / Pl: ~ați, ~e / E: leșia] 1 a (Pop) Spălat cu leșie (1). 2 a (Pop) Spălat pe cap cu leșie (1). 3-4 a, av (Reg) (Care este) sfârșit de puteri Si: slăbit. 5 a (Îvr; d. substanțe chimice) Alcalin (1).

LEȘIAT, -Ă, leșiați, -te, adj. (Regional) Leșuit. (Adverbial, fig.) Zîmbea leșiat și vag. POPA, V. 218.

LEȘIAT, -Ă, leșiați, -te adj. (Reg.) Leșuit. – V. leșia.

leșia [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pzi: ~iez, (reg) leșii, leșiu / E: leșie] (Pop) 1 vt A spăla cu leșie (1). 2 vi A ~ de la inimă A simți o senzație de slăbiciune. 3 vi (Îae) A nu-i fi nici foame, nici sete. 4 vr A se spăla pe cap Si: (pop) a se la. corectat(ă)

LEȘIA, leșiez, vb. I. Tranz. (Rar) A spăla cu leșie. (Refl.) Că dacă m-oi leșia... Părul meu n-o mai cădea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 88.

LEȘIA, leșiez, vb. I Tranz. (Rar) A spăla cu leșie. – Din leșie¹.

leșià v. a (se) spăla cu leșie.

leșíĭ, a leșiá v. tr. (var. din leșin și infl. de leșie). Nord. Mă leșie (la stomah), îmĭ vine leșin (la stomah), de foame. – În Olt. leșuĭesc: cînd vă e foame răŭ, să stațĭ pe loc, să nu umblațĭ, că maĭ răŭ vă leșuițĭ (NPl. Ceaur, 123).

leșia (a ~) (pop.) (desp. -și-a) vb., ind. prez. 1 sg. leșiez (desp. -și-ez), 3 leșiază, 1 pl. leșiem; conj. prez. 1 sg. să leșiez, 3 să leșieze; ger. leșiind (desp. -și-ind)

leșia (a ~) (pop.) (-și-a) vb., ind. prez. 3 leșiază; conj. prez. 3 să leșieze (-și-e-); ger. leșiind (-și-ind)

leșia vb. (sil. -și-a), ind. prez. 1 leșiez; conj. prez. 3 sg. și pl. leșieze (sil. -și-e-); ger. leșiind (sil. -și-ind)

leșiez, -șiază 3, șieze 3 conj., -șiam 1 imp., -șiind ger., -șiere inf. s.

LEȘIAT adj. v. hămesit, lihnit, sfârșit.

leșiat², -ă adj. 1 (reg.; despre ființe) v. Hămesit. Lihnit, Sfârșit². 2 (chim.; înv.; despre substanțe, soluții etc.) v. Alcalin.

leșiat¹ s.n. (pop.) v. Spălare. Spălat¹.

leșiat adj. v. HĂMESIT. LIHNIT.

leșia vb. I. tr., refl. (pop.) v. Spăla.

leșiát, -ă, leșiați, -te, adj. (reg.) Spălat cu leșie. – Din leșia.

leșiá, leșiez, v.t. (reg.) A spăla cu leșie: „Luni dimineață femeile leșieu toate vasele cu leșie de cenușe, ca să poți mânca de post din ele” (Bilțiu, 2009: 70). – Din leșie (MDA).