lașpaniță sf [At: SCRIBAN, D. 757 / Pl: ~țe / E: ns cf lostopană] (Reg) 1-2 Bucată (mare) dintr-un întreg.

láșpaniță, V. lostopană.

lostopánă și (rar) -áĭe f., pl. e și ăĭ (din *stolopană, talapană, toloapă). Mold. Munt. est Bucată mare de materiĭ moĭ (noroĭ, varză murată ș. a.). Fig. Bașoldină, femeĭe grasă. – În nord și șteolopană (eo dift.), pl. e; în Bz., și loscopánă, loscoboaĭe și -voáĭe, pl. oĭ; în Olt. roscobáĭe, pl. ăĭ; în Meh. leșcovă, pl. e. În Nț. láșpaniță, pl. e, bucată de lemn (rest) la fabricile de scîndurĭ. V. stolohan și răscăbușurĭ.