LAZĂR (în „Noul Testament”), sfânt, unul dintre cei 70 de ucenici. Fratele Martei și al Mariei din Betania. Înviat de Iisus a patra zi după moarte. Prăznuit de Biserica ortodoxă la 17 oct. și în sâmbăta dinaintea Floriilor. A reprezentat un subiect mult valorificat în literatură (H. Sachs, E. O’Oneill), muzică (F. Schubert, L. Perosi), artele plastice (Giotto, Caravaggio, Rubens, Rembrandt).
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LAZĂR, Aurel (1874-1930, n. Oradea), avocat și om politic român. Unul dintre conducătorii aripii de stânga a Partidului Național Român din Transilvania. Membru al Consiliului Național Român Central (oct. 1918) și al Consiliului Dirigent (1918-1920). Președinte al Camerei Deputaților (1928).
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LAZĂR, Dorina (n. 1940, București), actriță română. Roluri în care se remarcă prin forță dramatică (în film: „Angela merge mai departe”, „Crucea de piatră”; în teatru: „Năpasta”), dar și creații în comedii realizate cu vervă și culoare (Veta și Zița în „O noapte furtunoasă” de I.L. Caragiale).
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LAZĂR, Filip (1894-1936, n. Craiova), compozitor și pianist român. Elev al lui Kiriac și Castaldi. Carieră de pianist concertist. Membru fondator (1928) al societății muzicale „Triton” din Paris. Lucrări simfonice („Muzică pentru radio”, „Concerto grosso”, „Concerto da camera pentru baterie și 12 instrumente”, trei concerte pentru pian), piese vocale, corale și instrumentale, balet, operă.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LAZĂR, Gheorghe (1779-1823, n. Avrig, jud. Sibiu), cărturar iluminist român. Propagator al ideilor Școlii Ardelene în Țara Românească, unde a fondat învățământul în limba națională. Prof. (1812-1816) la Seminarul Episcopiei ortodoxe din Sibiu. Întemeietor și conducător la Școlii de la Sf. Sava din București (1818-1821), prima școală superioară românească. Prin manualele pe care le-a întocmit („Aritmetica matematicească”, „Trigonometria cea dreaptă” ș.a.), a contribuit la crearea terminologiei științifice și tehnice românești. Traduceri cu caracter moralizator. A sprijinit răscoala condusă de Tudor Vladimirescu.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LAZĂR, Ilie (1895-1976, n. Giulești, jud. Maramureș), om politic român. Membru al P.N.Ț., în cadrul căruia a deținut funcții importante. Colaborator apropiat al lui Iuliu Maniu. Luptător pentru idealurile naționale ale poporului român, fiind unul dintre cei mai de seamă promotori ai doctrinei național-țărăniste. Arestat, judecat și condamnat pentru convingerile sale politice (1947-1964).
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
lazăr (lăzărel[ul], lazăra, lăzărița), obicei calendaristic de primăvară, cu caracter agrar, practicat în Muntenia, la o zi fixă (sâmbăta lui Lazăr, înainte de Duminica Floriilor) sau cu câteva săptămâni mai înainte. Un grup de fetițe, din care se alege „mireasa” (adesea și un „ginere”) umblă din casă în casă, jucând și cântând, primind în schimb daruri (ouă și bani). Tematica se axează în jurul unui personaj numit Lazăr, care pleacă cu oile (caprele) la pădure, cade din copac și moare. Surorile îl găsesc acoperit cu frunze, îl scaldă, și-l bocesc. Sfîrșitul textului este o urare de belșug. Desfășurarea obiceiului, conținutul textului poetic, costimația, trădează reminiscențe ale celebrării unei zeități agrare (probabil din panteonul traco-getic). Melodiile sunt hexacordice, în formă fixă, redusă la două rânduri melodice*, ambele continuate cu un refren* trisilabic [„Lazăre”, (v. sistem (II, 6))]. Obiceiul este cunoscut de aromâni, de popoarele slave de E și de S și de albanezi, în forme apropiate.
Sursa: DTM
(2010)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GHEORGHE LAZĂR, com. în jud. Ialomița; 2.462 loc. (1991).
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LAZĂR HREBELJANOVIČ, cneaz al Serbiei (1371-1389). A dus o politică de centralizare a statului. În alianță cu Ștefan Tvrtko, banul Bosniei, a luptat împotriva turcilor, pe care i-a înfrânt la Pločnik (1387), dar a fost învins în bătălia de la Kosovopolje (iun. 1389), luat prizonier și executat. Legături cu domnii Țării Românești, Nicolae Alexandru și Mircea cel Bătrân, care l-au sprijinit cu corpuri de oaste în campania antiotomană.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Lazăr, sfânt, unul dintre cei 70 de ucenici, fratele Mariei și al Martei, pe care Hristos l-a înviat din morți în a patra zi de când murise. Este sărbătorit la 17 octombrie și în sâmbăta dinaintea Duminicii floriilor.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Lazăr, Gheorghe (1779-1823), cărturar și iluminist român, n. la Avrig, jud. Sibiu. Studii superioare de teologie, drept și inginerie la Viena, iar din 1811 conducător al școlii pentru pregătirea preoților din Sibiu, unde a predat dogmatica, morala, muzica bisericească și tipicul. Propus episcop al Aradului și refuzat de împăratul de la Viena, ajunge în 1816 la București, unde pune bazele învățământului superior în lb. română, fiind întemeietorul și conducătorul Școlii de la Sf. Sava. A sprijinit revoluția lui Tudor Vladimirescu.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink