LAVALIÉRĂ, lavaliere, s. f. 1. Cravată lată înnodată în formă de fundă, ale cărei capete, scurte, atârnă în jos. 2. Microfon care se atașează la rever sau la buzunar. [Pr.: -li-e-] – Din fr. lavallière.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LAVALIÉRĂ ~e f. Cravată care se înnoadă în formă de fundă, ale cărei capete atârnă în jos. [Sil. -li-e-] /<fr. lavalliere
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LAVALIÉRĂ s.f. Cravată înnodată ca o fundă și cu capetele lăsate în jos. [Pron. -li-e-. / < fr. lavallière].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LAVALIÉRĂ s. f. 1. cravată înnodată ca o fundă, cu capetele lăsate în jos. 2. microfon de formă alungită care se atașează la rever sau într-un buzunar de la piept celor care participă la emisiuni organizate de televiziune. (< fr. lavallière)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
lavaliéră s. f. (sil. -li-e-), g.-d. art. lavaliérei; pl. lavaliére
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
lavaliéră s.f. (telev.) Microfon de formă alungită care se atașează persoanelor care participă la emisiuni organizate de televiziune, fie agățându-se la gât, fie într-un buzunar de la piept ◊ „Ați pus participanților la discuție lavaliera?” (de la lavalieră, prin analogie de formă)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink