3 intrări
34 de definiții
din care- explicative (17)
- morfologice (3)
- relaționale (6)
- etimologice (1)
- specializate (5)
- enciclopedice (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ALĂUTĂ s. f. v. lăută.
ALĂUTĂ s. f. v. lăută.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ALĂUTĂ s. f. v. lăută.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ALĂUTĂ s. f. v. lăută.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
LĂUTĂ, lăute, s. f. Instrument muzical cu coarde asemănător cu cobza; p. gener. instrument muzical cu coarde. [Var.: alăută s. f.] – Din tc. lâuta, ngr. lauto.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
alăută sf vz lăută
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
laută s vz lăută
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lăut2, ~ă a [At: BUDAI- DELEANU, LEX. / V (reg) lăiat, ~uat / Pl: ~uți, ~e / E: la cf lat lautus] 1 (Pop) Care are părul spălat. 2 (Trs; d. păr) Întins. 3 (Trs; d. haine) Curățat. 4 (D. oameni) Îmbrăcat în haine curate.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lăută sf [At: VARLAAM, C. 355 / V: (reg) laptă[1], lau~ (îrg) a~ / Pl: ~te, (îrg) ~uți / E: tc lâuta, ngr λαοῦτα] 1 Instrument muzical cu coarde asemănător cu cobza. 2 (Pgn) Orice instrument muzical cu coarde Si: cobză, harpă, (reg) vioară, violă. 3 Cântec interpretat la lăută (2). 4 (Rar) Lăutar (1). 5 (Ban; îs) ~ mare Contrabas. corectat(ă)
- În original fără accent. Intrarea laptă trimite la labdă. — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
†ALĂUTĂ – LĂUTĂ.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
LĂUTĂ, lăute, s. f. Instrument muzical cu coarde asemănător cu cobza; p. gener. instrument muzical cu coarde. [Var.: alăută s. f.] – Din tc. lâuta, ngr. laúto.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
LĂUTĂ, lăute, s. f. Instrument muzical cu coarde, cu cutia de rezonanță bombată și cu gîtul îndoit; p. ext. nume generic pentru instrumentele cu coarde. Hai, lăută, voinicește Înflorește-ți struna, Pentru chiotul ce crește Să-i mai zicem una! DEȘLIU, G. 18. Cîntecul recruților începu a se revărsa din lăută mai lămurit. SANDU-ALDEA, D. N. 195. – Pronunțat: lă-u-. – Variantă: alăută (SADOVEANU, O. I 74, ISPIRESCU, L. 237, CARAGIALE, O. III 67) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LĂUTĂ ~e f. 1) Instrument muzical cu coarde, cu gâtul încovoiat și cutia de rezonanță foarte bombată. 2) Orice instrument muzical cu coarde. /<turc. lâuta, ngr. lauta
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
alăută f. V. lăută: fluere, chitări, alăute, buciume. ISP.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lăut a. spălat la cap: copii lăuți frumos CR. [Lat. LAUTUS]. ║ n. spălare: lăutul în ajunul lui Sân-Toader.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
lăută f. instrument muzical introdus în Europa de cruciați: lăuta a cedat locul cobzei. [În Tr. și làută = săs. LAUTE: pe lângă muzica turcească a Curții și a oștirii, era și o muzică nemțească compusă din lăutari, sași și țigani].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
alăutár, -áș, alăútă, V. lăut-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
láută, V. lăută.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lăút, -ă adj. (d. laŭ). Spălat cu apă caldă pe cap. S. n., pl. urĭ. Acțiunea de a la obișnuit: lăutu copiilor.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lăútă f., pl. e (probabil, nu d. ar. ûd, art. al-ûd, ci d. sas. germ. laute, mgerm. lûte, de unde vine și it. liúto, leúto și liúdo, pv. laüt, vfr. leut, nfr. luth, sp. laud, pg. alaúde, ngr. turc. bg. laúta, ngr. și laúto: pol. lutnia, rut. rus. lĭútnĕa; rut. și lavúta [d. rom.]. Papahagi, VR. 1912, 4, 88). Vechĭ. Un fel de vioară cu doŭă saŭ treĭ coarde (Stam. 187) pe care, în loc de arcuș, le atingea o rotiță pe care o învîrteaĭ cu mîna dreaptă, ĭar cu stînga călcaĭ pe coarde (fr. vielle). Maĭ pe urmă, vioară obișnuită. Pe lîngă muzica turcească a domnuluĭ, era și una germană compusă din Sașĭ și Țiganĭ. Maĭ vechĭ și alăută, ca lămîĭe-alămîĭe. În Ban. Trans. láută. V. cobză, teorbă și doĭnă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
lăută s. f., g.-d. art. lăutei; pl. lăute
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
lăută s. f., g.-d. art. lăutei; pl. lăute
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
lăută s. f., pl. lăute
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
LĂUT adj. v. spălat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
LĂUTĂ s. v. scripcă, vioară, violină.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
LĂUTĂ s. v. luth.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
lăut adj. v. SPĂLAT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lăută s. v. SCRIPCĂ. VIOARĂ. VIOLINĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LĂUTĂ s. (MUZ.) luth.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
lăută (-te), s. f. – Instrument muzical. – Var. alăută. Tc. lauta, din arab. al ’ūd (T. Papahagi, GS, VII, 294), cf. ngr. λαοῦτο, bg. lauta, alb. lavut, it. liuto (calabr. lautu), fr. luth, sp. laud, port. alaude, germ. Laute. Der. lăutar, s. m. (muzicant țigan, violonist etc.; trîntor, bărzăun), cu var. alăutar, (a)lăutaș; lăutăreasă, s. f. (nevastă de muzicant; dans specific); lăutăresc, adj. (caracteristic lăutarilor); lăutărește, adv. (ca lăutarii; după ureche, fără să fi învățat muzică). Din rom. provin țig. labutaris „muzicant, violonist” și probabil bg. lautar (Capidan, Raporturile, 232).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
laute v. laută.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
laută (< arab. al ’ud*; echiv. gr. χελύς [chelys], „broască țestoasă”, echiv. lat. testudo, haemisphaerium; it. liuto; fr. luth; sp. laud; germ. Laute; engl. lute; rus. лютня [liútnia]) 1. Instrument cordofon cu coarde ciupite, de origine perso-arabă, având epoca de înflorire în Europa sec. 16-17. L. are formă de migdală, puțin turtită, cu spatele bombat, cu gâtul fără bare, având pe față un orificiu de vibrație. Jgheabul capului este înclinat spre spate. Acordajul (1) instr. s-a modificat în funcție de loc și timp. În sec. 16 existau două moduri de acordaja celor 5 perechi de coarde: Sol do fa la re1 și sol1 (ultima fiind simplă) și La re sol si mi1 și la1. Ca dimensiune l. a fost construită în nenumărate variante: pentru registru (1) acut, de alto, tenor și bas. Începând cu sec. 17 la instr. mai voluminoase s-au adăugat și coarde burdon (II, 2). În locul notației (III) mensurale se utiliza tabulatura*. Instr. solistic și de acomp., unul dintre cele mai răspândite pe durata mai multor sec., l. are o literatură bogată și a făcut faima unor mari interpreți. Înrudite cu l. sunt: dutar și setar din Persia, cu 2-4 coarde așezate pe un gât lung; koto*, instr. japonez cu 13 coarde; instr. pop. chinez pipa (v. pi pá) cu 4 (sau 5) și ch’in (v. gu qin) cu 7 coarde, ultimul fiind acordat pentatonic (do re fa sol la do1 re1); domra*, străvechiul instr. rusesc (construit în 6 mărimi), cu 3 coarde acordate în cvarte* și acționat cu ajutorul unui plectru*. L-chitară este un instr. cordofon cu coarde ciupite, din sec. 18, de forma chitarei*, cu spatele bombat al l., având 6 coarde întinse peste o tastieră* împărțită în intervale de semitonuri prin 12 bare metalice. Cele trei orificii de vibrație erau acoperite cu rozete. 2. Denumirea populară a viorii* în Banat și în unele dintre zonele învecinate. Lăută, termen greșit, de origine lit.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
theorbierte Laute v. arciulito.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
lăut, -ă, lăuți, -te, adj. – (reg.) Spălat: „Când i lăut și-nștimbat” (Memoria, 2001: 97). – Din la „a (se) spăla” (Scriban, DEX, MDA); lat. lautus (Șăineanu).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
lăut, -ă, adj. – Spălat: „Când i lăut și-nștimbat” (Memoria 2001: 97). – Din la „a (se) spăla”, cf. lat. lautus.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
ALĂUTA ROMÂNEASCĂ, supliment literar al revistei „Albina românească”. Apărut la Iași, cu intermitențe, între 1837 și 1838, sub conducerea lui Gh. Asachi, și, ulterior, a lui M. Kogălniceanu.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
LÁUTĂ (< germ.) s. f. Instrument vechi cu corzi ciupite, având cutia de rezonanță foarte bombată, gâtul lung, încovoiat; strămoș al mandolinei și chitarei. Utilizat inițial doar cu acompaniament pentru voce, apoi și solistic. De proveniență arabă (al ûd), foarte răspândit în Europa în sec. 16-18. Repertoriul instrumentului a fost preluat de chitară.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
lăut, lăutăadjectiv
- 1. Spălat. Sinonimesinonime: spălat
lăută, lăutesubstantiv feminin
- 1. Instrument muzical cu coarde asemănător cu cobza. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
- Hai, lăută, voinicește Înflorește-ți struna, Pentru chiotul ce crește Să-i mai zicem una! DEȘLIU, G. 18. DLRLC
- Cîntecul recruților începu a se revărsa din lăută mai lămurit. SANDU-ALDEA, D. N. 195. DLRLC
-
-
- 3. Lăutar. MDA2sinonime: lăutar
- Lăută mare = contrabas. MDA2sinonime: contrabas
etimologie:
- lâuta DEX '09 MDA2 DEX '98
- laúto, λαοῦτα DEX '09 MDA2 DEX '98