lateț s vz lăteț

lăteț, ~eață [At: (a. 1700) IORGA, S. D. IV, 69 / V: (reg) ~ă sf / Pl: ~i, ~e / E: lat + -eț] 1-16 (Șhp) a Lăticel (1-16). 17 sf (Iht; reg) Belhiță (Rhodeus amarus). 18 sf (Bot; reg) Pipirig (Scirpus sylvaticus). 19 sf (Reg) Ulcică cu coadă, făcută din lemn și folosită pentru a da formă cilindrică untului scos de la bătut. 20 sf (Pex) Bucată de unt a cărei formă este dată de acest vas. 21 smf (Iht; reg) Beldiță (Alburnoides bipunctatus).

lăteță sf vz lăteț

LATET ANGUIS IN HERBA (lat.) în iarbă stă ascuns un șarpe – Vergiliu, „Bucolica”, III, 93. Avertisment asupra unui pericol ascuns. În românește proverbul: nenorocirea vine de unde nu te aștepți.

lăteț, -eață adj., s.m. 1 adj. (înv. și reg.; despre obiecte, corpuri etc.) v. Aplatizat. Lătăreț. Plat². Spatulat. Turtit. 2 s.m. (iht.; reg.) v. Beldiță. Latiță (Alburnoides bipunctatus).