lateran, ~ă a [At: BARIȚIU, P. A. I, 329 / Pl: ~i, ~e / E: Lateran, cf it lateranènse] (Îvr) Care ține de biserica Sfântul Gheorghe din cartierul Lateran din Roma și de palatul papal din preajma acesteia.

Lateran n. 1. una din cele cinci bazilice patriarcale din Roma: 2. fost palat al papilor la Roma (până la 1309).

lateran adj. m., pl. laterani; f. sg. laterană, pl. laterane

LATERAN (LATERANO), complex arhitectonic monumental din Roma. Inițial proprietate a familiei nobiliare Laterano (de unde și denumirea), a fost dăruită de Constantin cel Mare papei Miltiades, devenind ulterior proprietatea statului Vatican. Include bazilica San Giovanni in Laterano (construită între 311-314; forma exterioară actuală aparținându-i lui A. Galilei – 1735, iar cea interioară, 1646-1649, lui Borromini), baptisteriul numit și San Giovanni in Fonte, palate apostolice (Palatul construit, 1586, de D. Fontana în timpul papei Sixtus V, azi complex muzeistic). Aici au avut loc cinci concilii ecumenice (1123, 1139, 1179, 1215, 1512-1517). – Acordurile de la ~, acord italo-papal semnat de Benito Mussolini și de cardinalul Pietro Gasparri (reprezentantul papei Pius XI), la 11 febr. 1929. După doi ani și jumătate de negocieri s-au încheiat trei documente: un tratat (care punea capăt definitiv „chestiunii romane”, recunoscând Sf. Scaun, un mic teritoriu pe care s-a ridicat Stato della Città del Vaticao), un concordat (ce regla raporturile statului italian cu Biserica catolică) și o convenție financiară.