LATERÁL, -Ă, laterali, -e, adj. 1. Situat pe (una dintre) laturi, pe o parte a unui lucru; situat la margine, la periferie, departe de un centru; lăturalnic. ◊ Arie (sau suprafață) laterală = mărimea suprafeței unui corp prismatic, fără suprafețele bazelor lui. Arie laterală = zonă situată la periferia teritoriului unde se vorbește un dialect sau o limbă. ♦ Fig. Secundar. 2. (În sintagma) Consoană laterală (și substantivat, f.) = consoană articulată prin atingerea vârfului limbii de palatul tare sau de alveolele incisivilor superiori, în timp ce suflul de aer iese prin cele două deschizături lăsate de marginile limbii. „L” este o consoană laterală. 3. (În sintagma) Gândire laterală = proces specific gândirii creatoare, având ca scop obținerea a cât mai multe variante posibile ale obiectului sau fenomenului cercetat. – Din fr. latéral, lat. lateralis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LATERÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care se află pe una dintre laturile unui obiect. 2) Care, din punct de vedere al importanței, se situează pe al doilea plan; care este de importanță mai mică; secundar. /<fr. latéral, lat. lateralis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Ca s.f.: laterală = consoană laterală (după def. din DEX și DN) - LauraGellner

LATERÁL, -Ă adj. 1. De pe o latură, de pe laturi, lăturalnic. ◊ Arie laterală (sau periferică) = zonă situată la periferia teritoriului în care se vorbește un dialect sau o limbă. ♦ (Fig.) Secundar, îndepărtat, fără legătură directă cu ceva. 2. Consoană laterală (și s.f. ) = consoană articulată cu vârful limbii pe palatul tare, lăsând aerul să se scurgă de o parte și de alta a limbii. [Cf. fr. latéral].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LATERÁL, -Ă adj. 1. de pe o latură, de pe laturi, lăturalnic. ♦ arie ~ă (sau periferică) = zonă situată la periferia teritoriului în care se vorbește un dialect sau o limbă. ◊ (fig.) secundar, îndepărtat, fără legătură directă cu ceva. ♦ gândire ~ă = proces specific gândirii creatoare, urmărind obținerea a cât mai multor variante posibile ale fenomenului cercetat. 2. consoană ~ă (și s. f.) = consoană articulată cu vârful limbii pe palatul tare sau pe alveolele incisivilor superiori, lăsând aerul să se scurgă de o parte și de alta a limbii. (< fr. latéral, lat. lateralis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

LATERÁL adj. lăturalnic. (O poziție ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Ca s.f.: laterală = consoană laterală (după def. din DEX și DN) - LauraGellner

LATERÁL adj. v. colateral, lăturalnic, marginal, minor, neimportant, neînsemnat, secundar.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Ca s.f.: laterală = consoană laterală (după def. din DEX și DN) - LauraGellner

laterál adj. m., pl. lateráli; f. sg. laterálă, pl. laterále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

a sălta în laterală expr. (intl.) a fura dintr-un buzunar exterior al victimei.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink