latent, ~ă a [At: HELIADE, O. II, 140 / V: (îvr) ~tinte / Pl: ~nți, ~e / E: lat latens, -tis, fr latent, it latente, ger latent] 1 Care există, dar nu se manifestă în exterior, putând izbucni oricând. 2 (Chm; îs) Căldură ~ă Cantitate de căldură necesară pentru a determina schimbarea stării unui gram de substanță, fără schimbare de temperatură. 3 (Înv; fig) Care absoarbe căldura din jur pentru a-și schimba starea de agregare. 4 (Rar) Conspirativ.

LATENT, -Ă, latenți, -te, adj. Care stă ascuns, nu se arată și nu se manifestă, dar poate oricînd să izbucnească sau să devină activ. O atitudine energică... ar mai fi înfricoșat pornirile anarhice latente. REBREANU, R. II 115. Ca vechiul ceasornic cu muzică, port Cîntare latentă în mine. TOPÎRCEANU, M. 36. ◊ Căldură latentă = cantitate de căldură care nu produce ridicarea temperaturii unui corp, ci schimbarea stării sale de agregare.

LATENT, -Ă adj. Ascuns, care nu se observă, nu se manifestă, dar poate izbucni oricînd. [< fr. latent, it. latente, cf. lat. latens < latere – a se ascunde].

LATENT, -Ă adj. ascuns, care nu se manifestă, dar poate izbucni oricând. (< fr. latent, lat. latens)

LATENT ~tă (~ți, ~te) Care nu se manifestă în exterior, dar se poate manifesta oricând. /<fr. latent, lat. latens, ~ntis

latent a. care stă ascuns: facultate latentă; căldură latentă, care nu e sensibilă la termometru.

*latént, -ă adj. (lat. látens, -éntis, part. d. latére, a fi ascuns). Care nu se vede fiind-că stă ascuns: în poporu japonez era o mare energie latentă. Fiz. Căldură latentă, căldură pe care o absoarbe un corp ca să se lichefacă orĭ să se vaporizeze și nu se manifestă, nu influențează termometru.

latinte a vz latent

latent adj. m., pl. latenți; f. latentă, pl. latente

latent adj. m., pl. latenți; f. latentă, pl. latente

latent adj. m., pl. latenți; f. sg. latentă, pl. latente

LATENT adj. potențial. (Energie ~.)