lascav, ~ă [At: NECULCE, L. 318 / V: (îrg) ~căv, (reg) ~cov, ~cuv / Pl: ~i, ~e / E: pn laskaw, ucr ласкави] 1 a (Îrg) Amabil (2). 2 a (Reg) Vesel. 3 a (Reg) Glumeț. 4 sf (Reg; îf lascăvă) Bună dispoziție Si: chef (1).

láscav, -ă adj. (vsl. laskavŭ; și rut. pol.). Vechĭ. Generos, milostiv.

lascăv, ~ă a vz lascav

lascov, ~ă a vz lascav

lascuv, ~ă a vz lascav

lascav, -ă adj. (despre oameni) 1 (înv. și reg.) v. Binevoitor. Bun. Compătimitor. Comprehensiv. Îngăduitor. Înțelegător. Mărinimos. Milos. Milostiv. 2 (reg.) v. Glumeț. Hazliu. Jovial. Mucalit. Năzdrăvan. Poznaș. Vesel.

lascav, -ă, lascavi, -e, adj. (înv.) generos, milos.

LASCĂV adj. (Mold.) Binevoitor. Că toată inima rea a toată răutatea deschisă gazdă și lascăvă ospătătoare iaste. CI, 173. Îmblarea cea bună și lascavă, bllndeațele, neaducerea-aminte de răutate. BUCOAVNĂ 1775, 50^r; cf. PSEUDO-COSTIN; VP, 79^r; CANTEMIR, IST. Etimologie: ucr. laskav. Vezi și Iască, lăscui. Cf. o m e n i t.